Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (10, 23-33)

23. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
24. Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt.
25. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să puneţi întrebări pe temei de conştiinţă,
26. căci al Domnului e pământul şi plinirea lui.
27. Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să puneţi nici o întrebare pe temei de conştiinţă.
28. Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v’a spus şi pe temei de conştiinţă –
29. dar conştiinţa, zic eu, nu a ta, ci a celuilalt; căci de ce să fie libertatea mea judecată de o altă conştiinţă?
30. Dacă eu sunt părtaş întru a da mulţumire, de ce să fiu defăimat pentru ceea ce mulţumesc?
31. Aşa că: ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.
32. Nu le fiţi poticnire nici Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
33. aşa cum şi eu tuturor le plac întru toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, pentru ca ei să se mântuiască.

Din Evanghelia după Luca ( 21, 8-9, 25-27, 33-36 )

8. Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei!
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând”.
25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor.
26. Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina.
27. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste,
35. căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ.
36. Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului”.

În istoria mântuirii, ascultarea sau supunerea constituie o temă fundamentală. Nu există mântuire pentru cei ce nu se supun poruncilor lui Dumnezeu, deoarece ochiul sufletului (nous, în limba greacă) trebuie vindecat înainte de o deplină restaurare pe plan duhovnicesc. Rolul ascultării sau supunerii față de porunci este atât de important încât e necesar să ne supunem voii lui Dumnezeu chiar înainte de a începe procesul de tămăduire. Ascultarea a fost deseori greșit înțeleasă, multe persoane asociind-i cu subjugarea. Pentru unii oameni, ascultarea este o relicvă a trecutului, de pe vremea când supușii trebuiau să se prosterneze în fața regilor.

Gândiți-vă că iubirea este ceea ce așteaptă părinții cel mai mult de la copiii lor. Vârsta și experiența le dau părinților un avantaj deosebit, oferindu-le instrumentele necesare pentru a-și călăuzi și ocroti copiii. Experiența îi învață că nu e cazul să-i lase pe copii să hotărască dacă să meargă la biserică sau nu – tot așa cum, în calitatea lor de părinți responsabili, nu s-ar gândi să-i întrebe dacă i-ar interesa să meargă la școală și să-și construiască o carieră. Părinții știu că participarea la slujbele bisericești îi înzestrează pe copiii lor cu o educație duhovnicească temeinică, de care vor avea nevoie toată viața.

Ascultarea sau supunerea are un rol semnificativ în procesul de dezvoltare duhovnicească, ca și în dorința noastră de a avea o călăuză încercată, căreia să-i ascultăm povețele. Cuplurile căsătorite care ascultă unul de celălalt se simt libere în supunerea lor reciprocă; renunțând la voia proprie, soțul și soția se vor deschide harului dumnezeiesc tămăduitor.

Ascultarea sau supunerea unui călugăr față de stareț și față de regulile obștii mănăstirești duce și ea la dobândirea unei libertăți lăuntrice de care fratele respectiv nu s-ar putea bucura dacă s-ar lăsa pradă propriei voințe. Tot așa, ascultarea unui preot față de episcop va avea un efect eliberator pentru preot: supunându-se voinței episcopului, el se va încredința de fapt voii Domnului. Episcopul, starețul, soțul, tatăl, preotul trebuie să fie animați de iubire față de cei pe care-i călăuzesc. Intimidarea și constrângerea nu-și au locul în viața niciunui creștin. Dacă soțul, preotul, starețul sau episcopul vor fi călăuze lipsite de o iubire părintească autentică, ei vor trăda iubirea lui Hristos, al Cărui exemplu sunt chemați să-l urmeze.