aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua sobornicească a Sf. Ap. Petru (2, 9-22)
9. Toate acestea, pentru că Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,
10. dar mai ales pe cei ce’ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii şi dispreţuiesc Domnia Cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile,
11. în timp ce îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi’n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în faţa Domnului.
12. Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor şi pieri,
13. luându-şi plata nedreptăţii din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete şi ocară sunt cei ce’n rătăcirile lor îşi fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele voastre;
14. avându-şi ochii plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului!
15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,
16. dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc şi a oprit nebunia profetului.
17. Aceştia sunt izvoare fără apă şi neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat.
18. Că rostind ei vorbe mari şi găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înşişi sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte.
20. Că dacă ei, după ce prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru au scăpat de’ntinările lumii, se’ncurcă din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi.
21. Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se’ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredinţase.
22. Cu ei s’a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se’ntoarce şi: scroafa spălată se tăvăleşte’n mocirlă.
Din Evanghelia după Marcu (13, 14-23)
14. Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de profetul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citeşte, să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi;
15. şi cel ce va fi pe acoperiş să nu se coboare, nici să intre să-şi ia ceva din casa sa;
16. şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt să-şi ia haina.
17. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
18. Rugaţi-vă, dar, ca fuga voastră să nu fie iarna.
19. Că necaz va fi în zilele acelea, cum n’a mai fost până acum de la’nceputul zidirii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.
20. Şi dacă Domnul n’ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n’ar mai scăpa; dar El a scurtat acele zile de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales.
21. Şi dacă va zice atunci cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Iată, acolo!, să nu credeţi.
22. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să-i ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
23. Dar voi luaţi seama! Iată, pe toate vi le-am spus de mai’nainte.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Mulți protestanți evangheliști consideră că Sfânta Tradiție este în direct constrast cu Sfânta Scriptură, etichetând-o drept una dintre „tradițiile” oamenilor. Sunt însă numeroase referiri la Sfânta Tradiție în Sfânta Scriptură. Iată una dintre ele:
Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi, aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu de-amănuntul, m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile, pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. (Luca 1, 1-4)
Trebuie să observăm că, în acest caz, adresarea orală a precedat-o pe cea scrisă, devenind, prin urmare, Sfânta Tradiție. În Ioan 20, 30-33 ni se revelează următoarele:
Şi încă multe alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s’au scris, pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, viaţă să aveţi întru numele Lui.
Iar în Ioan 21, 25 citim: Sunt încă şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s’ar fi scris una câte una, socotesc că lumea aceasta n’ar cuprinde cărţile ce s’ar fi scris. Amin.
Iată și unul dintre pasajele mele preferate, referitoare la Sfânta Tradiție: Astfel că, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2, 15)
Sfânta Tradiție nu e despărțită de Sfânta Scriptură, ci vine în sprijinul unei interpretări corecte a Bibliei. Sfânta Tradiție se desprinde din Hristos însuși și este redată de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți și de Biserică. Sfinții Părinți sunt de fapt paznicii Tradiției apostolice, deoarece, asemeni apostolilor, sunt și ei martorii unui adevăr unic – cel al Dumnezeului-Om Iisus Hristos. După cum Hristos este unul, unic și indivizibil, tot așa este și Biserica: unică și indivizibilă. Biserica este trupul lui Dumnezeu-Omul cel întrupat; ea va dăinui peste veacuri, întru veșnicie.
0 Comments