Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola sobornicească a Sf. Ap. Iacob (1, 19-27)

19. Să ştiţi, preaiubiţii mei fraţi: tot omul să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie,
20. căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi toată rămăşiţa răutăţii, primiţi cu dulceaţă Cuvântul sădit în voi, cel ce poate să vă mântuiască sufletele.
22. Fiţi dar împlinitori ai Cuvântului, şi nu numai ascultători ai lui – amăgindu-vă pe voi înşivă.
23. Că dacă cineva este ascultător al Cuvântului fără a-i fi şi împlinitor, el seamănă cu omul care-şi priveşte’n oglindă faţa sa firească:
24. s’a privit şi s’a dus şi’ndată a uitat cum era;
25. dar cel ce se uită cu luare-aminte într’o lege desăvârşită, aceea a libertăţii, şi a rămas în ea, fiind el nu un ascultător care uită, ci un împlinitor care face, acela fericit va fi în faptele sale.
26. Dacă cineva se crede că e cucernic, dar nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, cucernicia lui e zadarnică.
27. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu-şi-Tatăl este aceasta: să-i cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazul lor şi să te păzeşti pe tine nepătat din partea lumii.

Din Evanghelia după Marcu (10, 11-16)

17. Şi pe când ieşea El în drum, un ins a alergat la El şi, îngenunchind înainte-I, Îl întreba: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
18. Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.
19. Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu păgubeşti pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”.
20. Iar el I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”.
21. Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi-Mi urmează Mie”.
22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogăţii.
23. Şi Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!”
24. Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
25. Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!”
26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?…”.
27. Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Într-o epocă în care asistăm la conflicte armate între națiuni și la războaie civile în interiorul multor țări, pacea pare să aibă tot atâția sorți de izbândă precum alchimia, care susținea că, supuse unor transmutații chimice, metalele pot fi transformate în aur. Iubitorii de pace se luptă să găsească soluții pașnice pentru rezolvarea conflictelor dintre popoare, partide politice, religii, vecini sau uneori membrii aceleiași familii; numai că, atunci când se instaurează pacea într-o parte a lumii, izbucnesc războaie într-alte părți. Războaiele au mereu câștig de cauză, în timp ce pacea pare să rămână doar un vis al pacifiștilor și al poeților.

În anii ’60, mulți dintre noi nădăjduiau că pacea urma să se instaleze biruitoare în lumea noastră, din moment ce atât filosofii așa-zisei perioadei „pop”, cât și nonconformiștii hipioți, adepți ai mișcării hippy, ne încunoștințau că eram pe punctul de a intra într-o nouă eră, „Era Vărsătorului” (The Age of Aquarius); pregătindu-se să inaugureze această nouă epocă, tinerii își lăsau părul să crească cât se putea de lung, împodobindu-l cu flori și declarând că noul lor stil de viață va dăinui pentru totdeauna. Spectacolul de music-hall intitulat Hair a pecetluit acest ideal, adoptat cu entuziasm de o întreagă generație.

Când fosta Uniune Sovietică a căzut, iar războiul rece s-a sfârșit, mai toți am crezut că nu vor mai fi războaie și că lumea vestică nu mai era amenințată de niciun dușman. Cu toate acestea, n-a trecut mult timp și ne-am dat seama că pacea era departe de a se instaura în lume. Războaiele dintre popoare și națiuni continuau să se desfășoare pe alte coordonate: nu mai purtam război cu comunismul, ci cu islamul și cu alte ideologii. Prin urmare, iubitorii de pace continuă să lupte pentru a o dobândi în diferite sfere.

Noi, creștinii, am avut dintotdeauna cerei de dobândire și menținere a păcii incluse în rugăciunile liturgice. Întâlnim astfel de cereri de câteva ori în cuprinsul dumnezeieștii Liturghii a Sfântului Ioan Hrisostom, când preotul se roagă Domnului ca îngerul nostru păzitor, dăruit nouă la Botez, să ne fie înger de pace, credincios, îndreptător, călăuzitor trupurilor și sufletelor noastre.