Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (12, 25-29)

25. Vedeţi să nu-I întoarceţi spatele Celui ce grăieşte; că dacă n’au scăpat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăieşte chiar din ceruri;
26. al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci şi cerul.
27. Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat.
28. De aceea, pentru că noi primim o împărăţie de nezdruncinat, să mulţumim prin aceea că’ntru evlavie şi frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă.
29. Căci Dumnezeul nostru e foc mistuitor.

Din Evanghelia după Marcu (10, 2-12)

2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?”
4. Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi s’o lase”.
5. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a scris el porunca aceasta;
6. dar de la’nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu:
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa
8. şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9. Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”.
10. Şi în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta.
11. Şi El le-a zis: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte”.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

După ce văd steaua de la Răsărit, magii, cei trei înțelepți, călătoresc spre o peșteră pustie unde se află Pruncul dumnezeiesc, așezat într-o iesle de Sfânta Fecioară, Maica Sa.

Această întâlnire cu Mesia i-a umplut de har, har înnoitor, care preschimbă viața oamenilor; după aceea, ei n-au mai fost cei dinainte. Deși acceptaseră să se întoarcă pe ruta pe care sosiseră pentru a-l informa pe regele Irod despre locul unde se afla Pruncul, întâlnirea [cu El] i-a transformat în credincioși autentici, convingându-i că Acela pe Care-L văzuseră acolo era cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

Ei știau că erau două drumuri de întoarcere în țara lor: unul ducea spre pieire, iar celălalt, spre Împărăția lui Dumnezeu. Primul drum, cel spre Irod, era drumul cel lumesc; dacă-l alegeau, ar fi însemnat că, după ce-L întâlniseră pe Hristos, nu intervenise nicio schimbare în inimile lor – ei rămânând ai lumii aceleia. Al doilea drum era drumul hristic, dumnezeiesc, pe care se puteau întoarce acasă preschimbați. Întrucât se întâlniseră cu Mântuitorul lumii, li se revelase calea cea strâmtă către Împărăția lui Dumnezeu.

Și noi, cei care-L întâlnim pe Hristos, suntem confruntați cu două drumuri: unul duce spre distrugere, celălalt, spre Împărăție. Primul, drumul păcătoșilor, duce spre Irod, iar celălalt, spre Hristos, învrednicindu-ne să ne întoarcem la noi acasă transformați întru totul. Să ne îndepărtăm de drumul spre Irod, deținător al puterii lumești, și să pornim în călătorie spre sălașul cel veșnic al tărâmului ceresc!