aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (5, 11-14; 6, 1-8)
11. Despre aceasta avem multe de spus, şi greu este de tâlcuit, pentru că voi v’aţi făcut greoi la auz.
12. Fiindcă voi, cei ce de multă vreme ar fi trebuit să fiţi învăţători, încă mai aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe întâile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13. Că tot cel ce se hrăneşte cu lapte e un nepriceput în cuvântul dreptăţii, fiindcă e prunc;
14. iar hrana tare e pentru cei desăvârşiţi, care prin sârguinţă au simţurile deprinse să deosebească binele şi răul.
1. De aceea, lăsând cuvântul de’nceput asupra lui Hristos, să ne îndreptăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte şi despre credinţa în Dumnezeu,
2. a învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi judecata veşnică.
3. Vom face-o şi pe aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.
4. Fiindcă aceia care s’au luminat o dată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s’au făcut Duhului Sfânt
5. şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului ce va să vină
6. şi au căzut, cu neputinţă este ca ei să se înnoiască încă o dată spre pocăinţă, fiindcă ei pe seama lor înşişi Îl răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.
7. Când un pământ bea ploaia ce-i vine adesea şi rodeşte ierburi folositoare celor pentru care-au fost lucrate, el binecuvântare de la Dumnezeu primeşte;
8. dar dacă face spini şi ciulini, atunci netrebnic se face şi-i aproape de blestem; iar sfârşitul îi este să ardă.
Din Evanghelia după Luca (21, 5-24)
5. Şi pe când unii vorbeau despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu odoare, El a zis:
6. „Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească”.
7. Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi care este semnul când ele au să fie?”
8. Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei!
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând”.
10. Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie;
11. şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer.
12. Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu.
13. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire;
14. puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde;
15. că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă.
16. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi,
17. şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu;
18. dar păr din capul vostru nu va pieri.
19. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.
20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el
22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise.
23. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor.
24. Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Lucrarea Bisericii și misiunea ei modernă constau în căutarea oilor pierdute și reintegrarea lor în turmă, mergând în colectivitățile laice pentru a-i descoperi pe cei ce s-au rătăcit. Mulți oameni așteaptă să fie descoperiți; este vorba despre credincioși creștini ortodocși cândva integrați în Biserică, care însă nu s-au angajat cu convingere în credința lor, angajament care să-i ajute să rămână în Biserică și să-și sporească credința. Rătăciți de Biserică, ei reprezintă dovada unui adevăr cât se poate de clar: nu este suficient să ne conformăm aspectelor exterioare ale credinței, nici să cunoaștem rânduielile, ci, în calitate de creștini, trebuie să știm de ce trăim așa cum trăim și de ce credem ceea ce credem.
Nu e suficient să avem bisericile pline de oameni, dacă aceștia nu sunt credincioși – este necesar ca oamenii care vin la biserică să fie puternic ancorați în credință, pentru a fi pregătiți să înfrunte atacurile la care îi supune lumea modernă. Tradițiile și ritualurile Bisericii sunt lipsite de sens atât timp cât credincioșii nu-și construiesc o relație personală cu Hristos, renăscându-se în Duh. Domnul se adresează fiecăruia dintre noi: Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de Sus. A-i aparține Bisericii fără a înțelege învățăturile ei și fără a ni le asuma, integrându-ni-le întru totul, este pur și simplu insuficient.
De asemenea, dacă slujitorii Domnului nu-și instruiesc credincioșii cum se cuvine înseamnă că nu-și fac datoria de slujitori ai Bisericii lui Hristos. Mitropolitul Meletie din Preveza și Nikopolis susținea: „Aceasta este lucrarea Bisericii, să-l ajute pe om să-și conștientizeze vocația, încredințată lui dintru veșnicie, de a se apropia de puterea cea mare – Hristos, Mântuitorul nostru.” Din nefericire, numeroși membri ai clerului se feresc să interacționeze cu oamenii, să fie misionari în propria lor țară. În lumea apuseană, o mulțime de oameni au abandonat Biserica, ceea ce arată că e absolut necesar ca Biserica noastră să nu-și abandoneze zelul misionar și să nu renunțe la căutarea oilor sale rătăcite de turmă.
0 Comments