aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel (5, 1-8)
1. Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
2. Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.
3. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor;
4. Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.
5. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei.
8. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
Din Evanghelia după Luca (14, 1-11)
1. Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau,
2. Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4. Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei?
6. Şi n-au putut să-i răspundă la acestea.
7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:
8. Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
9. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
10.Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
11.Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Nu putem să atribuim părintelui duhovnic întreaga noastră dependență de o hrană duhovnicească care să ne satisfacă nevoile sufletești. Majoritatea creștinilor ortodocși [din America] nu au duhovnic, iar preotul de parohie nu este suficient de pregătit pentru a face față atribuțiilor de părinte duhovnic al tuturor păstoriților săi – nici din punct de vedere al timpului, nici al disponibilității pastorale. Totuși, dacă dorim să ne dăruim viața Domnului pe toate planurile, dar nu avem călăuzitor duhovnicesc care să ne traseze calea sau să ne așeze pe calea cea bună, ce e de făcut?
Nu putem ști ce drum i-a rânduit Dumnezeu fiecăruia dintre noi, dar trebuie să fim siguri că suntem deschiși intervenției Duhului Sfânt în viața noastră. Un început bun ar fi ca organizarea vieții noastre în jurul Bisericii să devină o prioritate esențială a fiecărei săptămâni. Prin natura ei, Ortodoxia e o religie care cere o participare deplină la slujbe și un profund angajament personal – altfel, va deveni pur și simplu o altă confesiune, lipsită de un sistem de valori salvator, mântuitor.
Dacă Ortodoxia nu va fi cu totul altceva decât magie, iar preotul, cu totul altceva decât un simplu magician, cunoscător al misterelor supranaturale și deținător al puterii de a produce minuni în viața credincioșilor, înseamnă că ne-a înșelat așteptările. Dar noi în ce stadiu suntem? Citim zilnic din Sfânta Scriptură? Ne influențează în vreun fel lecturile despre viețile sfinților? Ne pregătim pentru o spovedanie rgulată, notându-ne păcatele într-un carnețel, pentru a i le putea mărturisi Domnului, având preotul de față drept martor? Înfățișăm oamenilor standardele ortodoxe de comportament în contextul vieții noastre profesionale sau ne pierdem în mulțime, neglijându-ne obligațiile față de Domnul Dumnezeul nostru?
Viața duhovnicească este o aventură plină de obstacole, dar și de înălțimi de negrăit. Desigur, ar fi minunat dacă fiecare dintre noi ar avea un părinte duhovnic – drept aceea, să ne rugăm negreșit Domnului să ne trimită un astfel de îndrumător duhovnicesc, dar drumul, călătoria noastră spre Rai trebuie să înceapă cu decizia de a transforma această călătorie într-o prioritate. Orice călătorie începe cu acel prim pas. Hristos se află lângă noi, gata să ne ridice atunci când cădem și să ne îmbărbăteze când ne împiedicăm sau ne pierdem curajul.
0 Comments