aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (11, 8-16)
8. Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
9. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
10. Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.
11. Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi – mulţi „ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării”.
13. Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători.
14. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie.
15. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă.
16. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.
Din Evanghelia după Marcu (9, 33-41)
33. Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum?
34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.
35. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.
36. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37. Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
De-a lungul anilor am discutat cu mulți părinți și bunici îndurerați care se plângeau de îndepărtarea de Biserică a copiilor și nepoților lor. Oricât de tristă ar fi această situație, nu mă suprinde deloc, pentru că nu-mi este necunoscut dezolantul adevăr din spatele respectivului exod. În cele mai multe cazuri, acești părinți și bunici nu și-au crescut copiii și nepoții ca pe niște creștini ortodocși practicanți. Da, și-au botezat copiii, dar au mers la biserică ocazional – cel mai adesea doar pentru a-și păstra legăturile etnice cu țara de origine.
Adeseori, părinții consideră botezul drept momentul când copilul lor devine ortodox. Ortodoxia însă nu poate conecta pe cineva cu etnia familiei sale, după cum nici dansurile și bucatele etnice nu pot face pe nimeni ortodox. E frumos să ne mândrim cu moștenirea noastră etnică și să dorim să ne păstrăm limba maternă și tradițiile, dar etnicitatea nu ne va mântui; a aparține etniei grecești sau rusești sau oricărei alte etnii nu ne va mântui. Numai Hristos ne va mântui! Să nu condiționăm păstrarea etniei de credința ortodoxă, pentru că în Hristos nu mai este iudeu, nici elin! În Hristos suntem toți un singur neam.
E foarte trist să vedem cum se umpluDuminica bisericile cu credincioși care vin numai pentru că doresc să-și ia porția săptămânală de activitate etnică, să se întâlnească și să discute cu compatrioți de-ai lor în limba maternă. Adevărul este că, dacă aceste parohii ortodoxe vor pune prea mult accent pe legăturile culturale și lingvistice, vor fi în pericol de a deveni niște citadele izolate de puritate etnică, insule de etnicitate care-i vor ține la distanță pe „intruși” – nu cumva să intre și ei pe porțile Raiului!
Dacă vrem să nu repetăm greșelile din trecut, care au dus la exodul din Biserică al copiilor și nepoților ultimului val de emigranți, trebuie să-i apropiem pe copiii și nepoții noștri de slujbele religioase. În primul rând, să le explicăm limbajul folosit în serviciile divine, pentru că, dacă nu vor înțelege acest limbaj, nu-și vor impropria credința ortodoxă. În al doilea rând, să avem grijă ca prietenii lor să fie bine primiți în bisericile noastre, pentru că, dacă prietenii lor nu se vor simți bine în bisericile noastre, copiii și nepoții noștri vor părăsi, în cele din urmă, credința strămoșilor lor. Iar noi vom rămâne singuri în biserică, întrebându-ne de ce ne sunt goale bisericile.
0 Comments