aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel (2, 11-16)
11. De aceea, aduceţi-vă aminte că odinioară voi, păgânii cu trupul, numiţi „Netăiere’mprejur” de către cei numiţi „Tăiere’mprejur” – făcută de mână în trup –
12. în vremea aceea eraţi fără Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu în lume.
13. Dar acum, întru Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, aţi devenit aproape prin sângele lui Hristos.
14. Căci El este pacea noastră, El, Care’n trupul Său a făcut din cele două „lumi” una, adică a surpat peretele cel din mijloc al despărţirii – ura –,
15. desfiinţând legea poruncilor în opreliştile ei, pentru ca să-i clădească’ntru Sine pe cei doi într’un singur om nou, făcând pace,
16. şi prin cruce, omorând în ea ura, să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într’un singur trup.
Din Evanghelia după Luca (13, 18-29)
18. Deci zicea: „Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu? şi cu ce o voi asemăna?
19. Asemenea este grăuntelui de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut şi s’a făcut pom şi păsările cerului s’au sălăşluit în ramurile lui”.
20. Şi iarăşi a zis: „Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?
21. Asemenea este aluatului pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată”.
22. Şi trecea prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.
23. Şi I-a zis cineva: „Doamne, puţini sunt oare cei care se mântuiesc?” Iar El le-a zis:
24. „Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă; v’o spun Eu vouă că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.
25. De’ndată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, iar voi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!, El, răspunzând, vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi.
26. Atunci veţi începe să ziceţi: În faţa Ta am mâncat şi am băut, şi Tu în pieţele noastre ai învăţat.
27. Şi El vă va spune: Nu ştiu de unde sunteţi: depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii.
28. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncaţi afară.
29. Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă întru împărăţia lui Dumnezeu.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Din timpurile străvechi, a sta în picioare în timpul slujbelor liturgice în biserică a fost mereu ipostaza cea mai acceptabilă pentru creștinii ortodocși. Dacă suntem de acord asupra faptului că un slujitor credincios n-ar sta niciodată așezat pe scaun în prezența stăpânului său și suntem de acord că suntem toți slujitori credincioși ai Domnului nostru Iisus Hristos, atunci înțelegem și de ce se cuvine să stăm în picioare când ne aflăm în biserică. Sf. Apostol Pavel spunea: Privegheați, stați tari în credință, având mijlocul vostru încins cu adevărul.
În calitate de creștini ortodocși, trebuie să fim totdeauna vigilenți din punct de vedere duhovnicesc, inclusiv atunci când participăm la slujbele religioase. Stând în picioare în timpul slujbelor, ne supunem trupurile la un efort care ne ajută să ne îndreptăm atenția așa cum se cuvine asupra rugăciunilor și să-L preamărim pe Dumnezeu cu mintea și cu sufletul în acelșai timp. Suntem slujitori mseriți ai Domnului și Stăpânului nostru și toată atenția noastră este concentrată asupra Lui – iar atunci când ne simțim obosiți de stat în picioare, în special când slujbele sunt mai lungi, Îi oferim în mod simbolic Domnului oboseala noastră drept jertfă. Potrivit îndemnului aceluiași sfânt apostol citat mai sus, înfățișăm trupurile noastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu; e închinarea noastră cea duhovnicească. Practicii ascetice de a sta în picioare în biserică, noi, ortodocșii, îi adăugăm actul evlavios al metaniilor. Putem face metanii atunci când intrăm în naos din pronaos sau în fața icoanelor din biserică sau când spunem rugăciunea lui Iisus la noi acasă. Există situații de rugăciune când stăm pe scaun – de exemplu, atunci când citim catismele în care sunt împărțiți psalmii regelui David (în limba greacă, termenul kathisma înseamnă așezat pe scaun) – și situații de rugăciune când stăm în picioare – spre pildă, atunci când citim un acatist (akathistos înseamnă nu așezat).
Monahii fac metanii în mod obișnuit atunci când spun rugăciunea lui Iisus, mai ales când au șirul de metanii în mână. Ca și statul în picioare, metaniile ne ajută să ne curățim sufletul, deoarece odată cu aceste acțiuni fizice, gândurile noastră nu mai rătăcesc pe cine știe unde, ci se concentrează asupra închinării și rugăciunii înălțate Domnului într-o fuziune a trupului cu sufletul.
0 Comments