aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (5, 11-21)
11. Dar pe văduvele tinere îndepărtează-le; că atunci când dorinţele le abat de la Hristos, vor să se mărite
12. şi osândă-şi iau asupră-le, pentru că şi-au călcat credinţa cea dintâi;
13. în acelaşi timp însă, leneşe fiind, se învaţă să umble din casă’n casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi guralive şi iscoditoare, vorbind ce nu trebuie.
14. Aşadar, eu vreau ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de casă şi să nu-i dea potrivnicului nici un prilej de ocară;
15. că unele s’au şi abătut pe urmele Satanei.
16. Dacă un credincios sau o credincioasă are „în îngrijire” văduve, să le stea într’ajutor, pentru ca Biserica să nu fie împovărată, ci să le ajute pe cele cu adevărat văduve.
17. Preoţii care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura;
18. că zice Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră; şi: Vrednic este lucrătorul de plata sa.
19. Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori.
20. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, pentru ca şi ceilalţi să aibă teamă.
21. În faţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos şi a îngerilor celor aleşi te conjur ca pe acestea să le păzeşti fără gând precumpănit, nimic făcând cu părtinire.
Din Evanghelia după Luca (17, 26-37)
26. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:
27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până’n ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi.
28. Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau,
29. dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi.
30. La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului.
31. În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi.
32. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.
33. Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va face vie.
34. Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi într’un pat; unul va fi luat, iar altul va fi lăsat.
35. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată.
36. Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa”.
37. Şi, răspunzând, I-au zis: „Unde, Doamne?” Iar El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii”.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Vrednicul de pomenire arhiepiscop Averchie din Siracuza spunea odată despre cei convertiți că „sunt precum plicurile: au tendința să se dezlipească”. Mulți credincioși convertiți se lasă cuprinși de un zel puternic, de o ardoare atât de mare, încât manifestările lor depășesc orice cumpătare sau echilibru. În entuziasmul lor de a fi descoperit credința cea adevărată, acumulează peste noapte formule de rugăciune care-i fac să considere că au aflat o scurtătură spre sfințenie.
Ei observă întotdeauna când un enoriaș nu-și face cu grijă sfânta cruce și se închină neglijent, drept care le demonstrează tuturor celor din jur cum trebuie să se închine; când postesc, desfășoară o serioasă muncă de lămurire cu toți membrii familiei și prietenii neortodocși, explicându-le importanța posturilor, iar icoanele lor de acasă sunt mai mari decât icoanele celor mai evlavioase bătrâne din parohie, a căror „vechime” în religia ortodoxă este egală cu vârsta lor biologică.
Oamenii aceștia, convertiți de scurt timp, devin lacomi din punct de vedere duhovnicesc; credința lor, asimilată de curând, e marcată de senzualitate și vanitate, o trufie care se află la mii de kilometri distanță de sfințenia rezultată din ani și ani de luptă duhovnicească. Se hazardează în demonstrații publice ale credincioșiei proprii, manifestate în moduri cât mai extrovertite și formale cu putință, fără să exploreze tainele credinei interiorizate, apanaj al inimii înfrânte și smerite.
Lansându-ne în căutarea dramaticului și a senzaționalului, vom cădea în brațele vanității în loc să aflăm calea spre smerenia cea sfințitoare, pe care o putem dobândi urmând exemplul sfinților. Dacă Ortodoxia noastră ajunge să fie exprimată cu precădere prin manifestări histrionice, de senzație, vom ajunge să fim urmașii fariseului mai degrabă decât ai vameșului.
Părintele meu duhovnicesc de pioasă memorie, arhimandritul Dimitrie, mi-a dat un sfat neprețuit pe care aș dori să-l împărtășesc cu dumneavoastră: „Încet-încet.” („Puțin câte puțin.”) Cu pași mici, călăuziți fiind de preotul nostru sau de părintele nostru duhovnic ori de firava doamnă în vârstă a cărei figură strălucește de lumina lui Hristos, vom reuși să intrăm în Împărăția cerurilor după ce am câștigat bucuria și smerenia lăuntrică – dincolo de orice extravaganță, mulțumire de sine și mărire deșartă.
0 Comments