Având în vedere tot ce s-a schimbat în lumea noastră – accesul la informație, normele morale, polarizarea politică, modalitățile de destrămare a familiei – , să ne mai mirăm că tinerii abandonează pe capete credința creștină? Nu e suficient să ne așteptăm ca ei să accepte autoritatea episcopilor, a preoților, a tradițiilor și a învățăturilor Bisericii, trebuie să le demonstrăm tinerilor noștri diferența dintre informație și înțelepciune. Înțelepciunea se transmite de la o generație la alta și nu intră în competiție cu cunoașterea lumească. Nu trebuie să intre în conflict cu știința, nici cu îngustimea duhului. Înțelepciunea ne asociază nu numai cu experiența și cunoașterea umană, ci și cu ceea ce este veșnic. Ea le oferă tinerilor capacitatea de a se raporta la Creatorul nostru și la cultura noastră.

Nihilismul a devenit „religia” a nenumărați tineri, convingându-i că viața este lipsită de sens. Epoca informației I-a răpit lui Dumnezeu ascendența socială, culturală și guvernamentală – consecința fiind o stare generală de neîncredere și necredință, astfel încât noi, cei din generațiile vârstnice, trebuie să dăm mărturie despre Adevărul Bisericii, dovedindu-i valorile morale și umanitare prin felul în care trăim. Nu este suficient să le vorbim tinerilor despre adevărurile noastre de credință, e absolut necesar să le integrăm vieții noastre pentru ca ele să devină reale pentru ei. Să avem răbdare cu ei, să fim receptivi față de luptele lor lăuntrice, să nu-i combatem, nici să intrăm în polemici cu ei atunci când nu vor fi de acord cu noi – altfel, îi vom pierde pentru totdeauna.

Dacă tinerii nu vor vedea în viața noastră o trăire autentică a credinței, vor căuta adevărul în alte direcții. Biserica nu-și va putea apropia tinerii zilelor noastre dacă noi, credincioșii, nu le vom demonstra că ne străduim să ducem o viață de sfințenie, dacă nu-i vom înconjura cu dragoste, răbdare și înțelegere, oferindu-le ceea ce caută ei de fapt.

În concluzie, să ținem seama de faptul că tinerii au nevoie să vadă bucurie în viețile noastre; dacă bucuria va lipsi din viețile noastre, ei vor continua să rătăcească prin pustia consumerismului, materialismului și nihilismului – iar pentru planeta noastră nu va mai exista nicio speranță de mai bine.