aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (3, 1-13)
1. Vrednic de crezare este cuvântul: De pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
2. Trebuie însă ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor asupră-şi, măsurat, cuviincios, primitor de străini, destoinic să-i înveţe pe alţii,
3. nu beţiv, nu bătăuş, ci potolit, nu certăreţ, nu iubitor de argint,
4. bine chivernisindu-şi casa lui, avându-şi copiii ascultători cu toată bunăcuviinţa
5. – că dacă cineva nu ştie să-şi rânduiască propria sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? –;
6. să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, orbit de trufie, să cadă în osânda diavolului.
7. Dar trebuie să aibă mărturie bună de la cei din afară, ca nu cumva să cadă în ocară şi’n cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, să fie cuviincioşi, nu vorbind în doi peri, nu dedaţi la vin mult, nu agonisitori de câştig ruşinos,
9. păstrând taina credinţei în cuget curat.
10. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare; apoi să fie făcuţi diaconi, dacă sunt fără prihană.
11. Femeile, de asemenea, să fie veghetoare asupră-le, nu clevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate.
12. Diaconul să fie bărbat al unei singure femei, să-şi chivernisească bine casa şi pe copiii săi.
13. Fiindcă cei ce-şi fac bine slujba, rang bun îşi dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.
Din Evanghelia după Luca (16, 1-9)
1. Şi le spunea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat care avea un iconom; şi acesta i-a fost pârât că-i risipeşte avuţiile.
2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine? Dă-mi socoteala iconomatului tău, fiindcă nu mai poţi fi iconom.
3. Iar iconomul şi-a zis în sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine…
4. Ştiu ce-am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din iconomat, ei să mă primească în casele lor.
5. Şi chemând, câte unul, pe fiecare din datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: Cât îi eşti dator stăpânului meu?
6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul, aşază-te şi scrie repede cincizeci.
7. După aceea i-a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
8. Şi stăpânul l-a lăudat pe iconomul cel nedrept, fiindcă a lucrat înţelepţeşte, căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
9. Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Din moment ce Biserica este spitalul sufletelor, e important pentru noi să ne folosim pe deplin de toate resursele ei terapeutice, oferite spre vindecare. Spovedaniile dese prin care ne dezvelim sufletul înaintea lui Dumnezeu cu părintele nostru duhovnic drept martor vor fi un început semnificativ al procesului de vindecare sufletească. Împărtășindu-ne apoi cu Sfintele Taine, cu Sfântul Trup și Sânge ale lui Hristos, în mod regulat vom primi harul necesar vindecării sufletului nostru, eliberându-ne astfel din robia păcatului care ne-a împovărat.
Respectarea unui program de rugăciune zilnic, încredințat nouă de preotul, de părintele duhovnic, de părintele stareț sau de maica stareță, va contribui de asemenea la procesul de vindecare sufletească, iar lectura cărților ziditoare de suflet și a vieților sfinților va înlesni mult transformarea vieții noastre – dacă, bineînțeles, ne vom lua credința în serios. Perioadele de post rânduite de Biserică au menirea de a ne ajuta să ne întregim lăuntric, sprijinind și ele procesul de vindecare început atunci când ne-am angajat să viețuim întru Hristos Domnul.
Dacă nu vom urma și împlini aceste practici duhovnicești testate de-a lungul veacurilor, menite să atragă după ele o deplină vindecare trupească și sufletească, nu vom beneficia de ea; ne vom trezi că vom trata Biserica întocmai ca pe o farmacie, unde ne ducem pentru a ne procura un remediu rapid pentru o durere supărătoare sau un păcat apăsător. Rezultatul va fi că vom obține remedii de scurtă durată; ele ne vor „ajuta” să disimulăm păcatul și boala care ne controlează viața.
Totul depinde de noi. Care ne va fi decizia? Vom privi Biserica noastră ca pe un spital ce ne pune la dispoziție leacul și vindecarea bolilor trupești și sufletești sau ca pe o farmacie care ne oferă medicamente cu efect rapid, eficiente pentru a controla durerea și a masca suferința și păcatul? Alegerea ne aparține!
0 Comments