aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (1, 10-12; 2, 1-2)
10. În ziua aceea va veni să Se preamărească întru sfinţii Săi şi cu uimire să fie privit de toţi cei ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a fost crezută.
11. Pentru aceasta ne şi rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi cu putere să’mplinească toată bunăvrerea voastră de a face binele şi toată lucrarea credinţei voastre,
12. ca numele Domnului nostru Iisus să se preamărească’ntru voi şi voi întru El, după harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos.
1. În ceea ce priveşte venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi adunarea noastră împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,
2. ca nu degrab să vă pierdeţi cumpătul şi nici să vă’nspăimântaţi, nici de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.
Din Evanghelia după Luca (12, 42-48)
42. Şi a zis Domnul: „Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea la vreme măsura lor de grâu?
43. Fericit este servul acela pe care, când vine stăpânul său, îl va găsi făcând aşa.
44. Adevăr vă spun că peste toate avuţiile sale îl va pune.
45. Dar dacă servul acela va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie să vină!, şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujnice şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete,
46. veni-va stăpânul acelui serv în ziua în care el nu gândeşte şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va tăia în două, iar partea lui o va pune cu cei necredincioşi.
47. Şi servul acela care a ştiut voia stăpânului şi n’a pregătit nimic, nici n’a făcut după voia lui, mult va fi bătut.
48. Iar cel care n’a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, puţin va fi bătut. De la cel căruia i s’a dat mult, mult se va cere; şi de la cel căruia i s’a încredinţat mult, mai mult se va cere.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Când răspundem iubirii Domnului cu iubire, milostivirea Lui ne îndreaptă spre sfințenie, pentru că a intra într-o relație personală cu Creatorul ne schimbă, ne transformă. Am fost creați dintru început după chipul și asemănarea Lui, iar răspunsul nostru pozitiv la invitația de a intra într-o comuniune dumnezeiască cu El ne așază pe drumul spre sfințenie.
Nu putem face nimic fără harul lui Dumnezeu; pentru aceea zicea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Lucrările credinței sunt un dar de la Dumnezeu, ca să nu se laude nimeni.” Nimeni nu-L poate numi Hristos pe Iisus decât prin puterea Duhului Sfânt, iar darul credinței ne face părtași harului facerii de bine. Dar ne pot mântui faptele noastre oare? Nu! Numai mila și harul lui Dumnezeu ne vor mântui, nu faptele noastre cele bune, oricât ar fi ele de minunate.
Sfântul Apostol Iacov mărturisește clar și limpede: Aşa şi credinţa: dacă nu are fapte, doar în ea însăşi e moartă. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu din faptele mele îţi voi arăta credinţa mea. Fără a face bine semenilor noștri, credința ne va fi cu adevărat moartă. Iar faptele bune nu pot fi făcute decât cu harul lui Hristos Domnul – atunci când Hristos este prezent în noi. Sfântul Apostol Iacov ne mai învață și următoarele: Ce folos, fraţii mei, dacă cineva zice că are credinţă, dar fapte nu are? Oare poate credinţa să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!, dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, care-ar fi folosul? Aşa şi credinţa: dacă nu are fapte, doar în ea însăşi e moartă.
Dacă pretindem că Hristos este Mântuitorul nostru, dar suntem lipsiți de iubire și de fapte bune, ne amăgim pe noi înșine închipuindu-ne că Hristos este alături de noi; în realitate, nici religioși nu suntem. Cum adică: religiozitatea, credința ne sunt moarte, dar Hristos trăiește în noi? Facerea de bine nu ne va mântui, dar Hristos ne va mântui? Faptele bune sunt mărturia transformării noastre, a desăvârșirii noastre, mărturia faptului că Hristos sălășluiește în inimile noastre. Orice lucru bun pe care-l făptuim se datorează prezenței lui Hristos în noi și harului Său dumnezeiesc cel negrăit.
0 Comments