Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Coloseni a Sf. Ap. Pavel (4, 10-18)

10. Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine; şi Marcu, vărul lui Barnaba – în privinţa căruia aţi primit porunci; dacă vine la voi, primiţi-l;
11. şi Isus cel numit Iustus. Aceştia sunt singurii dintre cei tăiaţi împrejur care au lucrat împreună cu mine pentru împărăţia lui Dumnezeu; ei mi-au fost încurajare.
12. Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi; rob al lui Iisus Hristos, el pururea se luptă pentru voi în rugăciunile sale, ca să staţi desăvârşiţi şi’ntru totul să pliniţi voia lui Dumnezeu.
13. Căci mărturisesc eu despre el că multă osteneală-şi ia pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi din Ierapole.
14. Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit, precum şi Dimas.
15. Îmbrăţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi pe Nimfas şi Biserica din casa lui.
16. Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi la voi, faceţi în aşa fel ca ea să fie citită şi în Biserica Laodiceenilor; iar pe cea din Laodiceea s’o citiţi şi voi.
17. Şi spuneţi-i lui Arhip: Ia seama la slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca s’o împlineşti.
18. Salutarea, cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul fie cu voi! Amin.

Din Evanghelia după Luca (10, 1-15)

1. Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă.
2. Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
3. Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale.
5. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia!
6. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi.
7. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă’n casă.
8. Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte.
9. Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S’a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!
10. Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi:
11. Din cetatea voastră, şi praful care s’a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s’o ştiţi: că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!
12. Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia.
13. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut minunile care s’au făcut la voi, de mult s’ar fi pocăit, stând în sac şi’n cenuşă.
14. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă.
15. Şi tu, Capernaume, nu pân’la cer ai fost înălţat?: Pân’la iad vei fi coborât!

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Faptul că Biserica Ortodoxă deține plinătatea adevărului este un lucru recunoscut, dar, cu toate acestea, din cauza slăbiciunii noastre, a credincioșilor, acest adevăr evident este adeseori invizibil pentru ceilalți oameni. Slăbiciunea noastră și păcatele noastre, atât ale clerului ortodox, cât și ale laicatului, ne împiedică să ne demonstrăm iubirea și bucuria care ne-ar putea face credința atrăgătoare pentru cei din afara ei.

Când lumea vizitează pentru prima dată o biserică ortodoxă, dacă asistă la o slujbă frumoasă într-un interior intim, mistic, dar nu sunt primiți cu căldură de credincioși, vor pleca gândindu-se că această credință, credința noastră, nu are niciun impact sufletesc. O slujire impresionantă, o teologie sublimă – toate acestea nu valorează nimic dacă nu ne determină să-i iubim pe ceilalți oameni.

Slujbele religioase somptuoase se pot desfășura pe orice scenă de teatru ca reconstituiri ale unor momente care țin de ritualurile creștine străvechi, completate cu costume deosebit de frumoase și decoruri autentice. Cu toate acestea, astfel de ritualuri nu sunt nimic altceva decât forme exterioare lipsite de sens, dacă noi, ortodocșii, nu vom face niciun efort să-L lăsăm pe Hristos să ne schimbe așezarea sufletească și să devenim un popor sfânt.

Numai atunci când Îl vom invita pe Dumnezeu să ne transforme în poporul Lui cel sfânt vor deveni slujbele noastre religioase și bisericile noastre irezistibile pentru ceilalți oameni, care vor începe, cu ajutorul harului dumnezeiesc, să-L caute și ei pe Hristos Domnul.