aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (15, 58; 16, 1-3)
58. Drept aceea, iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, totdeauna sporind în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică’ntru Domnul.
1. Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi: precum le-am poruncit Bisericilor Galatiei, aşa să faceţi şi voi.
2. În ziua întâi a săptămânii fiecare din voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângere abia atunci când voi veni eu.
3. Iar când voi veni, pe cei pe care voi îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim.
Din Evanghelia după Luca (5, 17-26)
17. Şi a fost că într’una din zile El învăţa; şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai legii veniţi din toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia.
18. Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea Lui;
19. dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s’au suit pe acoperiş, şi prin tavan l-au lăsat cu patul în mijloc, în faţa lui Iisus.
20. Şi văzând El credinţa lor, a zis: „Omule, iertate îţi sunt păcatele”.
21. Iar cărturarii şi fariseii au început a cugeta, zicându-şi: „Cine-i acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?”
22. Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetaţi în inimile voastre?
23. Ce este mai uşor, a zice: Iertate îţi sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!?
24. Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului –: Ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!”
25. Şi’n faţa lor ridicându-se de’ndată şi luându-şi patul pe care zăcuse, s’a dus la casa lui slăvind pe Dumnezeu.
26. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu; şi s’au umplut de frică şi ziceau: „Minunate lucruri am văzut astăzi!”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Când intrăm în comuniune unii cu ceilalți în contextul participării la viața Bisericii, ne descoperim înfrânți, departe de chipul lui Dumnezeu și de asemănarea cu El, adică departe de felul în care am fost creați. Fiecare dintre noi are nevoie de a fi vindecat, iar vindecarea nu vine decât dintr-o viață în Hristos Domnul. Cu toate acestea, ne obstrucționăm adeseori propria vindecare; ne este teamă să fim ceea ce suntem – o teamă întemeiată uneori pe ceea ce gândesc ceilalți despre noi sau pe ce se poate întâmpla dacă nu ne adaptăm uneia sau alteia dintre situațiile de circumstanță ale vieții. Ne este frică să nu fim respinși pentru că suntem noi înșine.
Totuși Domnul nostru ne îndeamnă să lăsăm temerile deoparte, pentru că El ne iubește așa cum suntem. În Hristos nu există teamă, întrucât Dumnezeu este iubire: El este iubirea necondiționată, desăvârșită, care ne vindecă sufletul și ne restaurează chipul. Nu trebuie să ne desfacem în bucăți propria așezare lăuntrică și apoi să refacem întregul, reașezând părțile alcătuitoare, fiindcă Dumnezeu ne-a creat ca pe un întreg perfect.
Printr-o imersiune totală în Hristos și n învățăturile Bisericii, puterea transformatoare a harului dumnezeiesc ne va schimba în bine. Nu vom fi o versiune inexpresivă a celorlalți, ci persoana pe care a dorit-o Dumnezeu – aceea vom fi. Vom fi desăvârșiți fiindcă a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune pe care Dumnezeu mai dinainte le-a gătit pentru ca noi să umblăm întru ele. (Efeseni 2, 10)
Suntem și acum desăvârșiți, însă doar în neputințele noastre, așa cum ne mărturisește Sf. Ap. Pavel că i-a spus lui Mântuitorul: De-ajuns îţi este harul Meu, căci puterea Mea întru slăbiciune se desăvârşeşte! Aşadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca’ntru mine să locuiască puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare…
A fi creștin nu presupune a te armoniza cu ceilalți, ci cu Hristos Domnul – a prelua imaginea Lui. Să ne rugăm cum se ruga Mitropolitul Antonie Bloom: Doamne, ajută-mă să alung din mine orice prefăcătorie și amăgire de sine și să mă descopăr pe mine însumi, cel adevărat!
0 Comments