Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel (5, 33; 6, 3-24)

33. Dar şi’n ceea ce vă priveşte, fiecare din voi să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi, iar femeia spre bărbat să se’nfioare.
3. ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ.
4. Şi voi, părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri spre mânie; dimpotrivă, creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului.
5. Robilor, pe stăpânii voştri cei după trup ascultaţi-i cu frică şi cu cutremur întru curăţia inimii voastre, ca şi pe Hristos,
6. nu cu slujire doar de ochii lumii, cu gândul de a plăcea oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, din suflet făcând voia lui Dumnezeu,
7. cu bunăvoinţă slujind ca şi Domnului, şi nu ca oamenilor,
8. ştiind că de va face cineva ceva bun, bunul acela îl va primi de la Domnul fiecare, ori că e rob, ori că e liber.
9. Şi voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei; lăsaţi deoparte ameninţarea, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu există părtinire.
10. În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru Domnul şi’ntru tăria puterii Lui.
11. Îmbrăcaţi armura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este’mpotriva cărnii şi a sângelui, ci’mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de’ntuneric, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în stihiile cereşti.
13. Pentru aceea luaţi armura lui Dumnezeu: pentru ca’n ziua cea rea să fiţi în stare să ţineţi piept; şi după ce veţi isprăvi totul, să rămâneţi în picioare.
14. Aşadar, staţi în picioare, avându-vă mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind în platoşa dreptăţii
15. şi cu picioarele încălţate’n starea de a fi gata pregătiţi pentru Evanghelia păcii;
16. mai presus de toate luând pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile înflăcărate ale Celui-Rău.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu,
18. în toată vremea rugându-vă întru Duhul prin orice rugăciune şi cerere; şi’ntru aceasta privegheaţi cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii
19. şi pentru mine, ca oridecâteori voi deschide gura, să mi se dea cuvânt spre a face cu’ndrăznire cunoscută taina Evangheliei
20. – al cărei sol sunt eu în lanţuri –, pentru ca despre ea să vorbesc deschis, aşa cum trebuie să vorbesc.
21. Iar ca să ştiţi şi voi cum mă aflu şi ce fac, pe toate vi le va aduce la cunoştinţă Tihic, fratele iubit şi slujitor credincios întru Domnul.
22. Pentru aceasta l-am trimis la voi, ca să aflaţi cum suntem şi să vă mângâie inimile.
23. Pace fie-le fraţilor, şi iubire cu credinţă, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toţi cei ce’n curăţie Îl iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos!

Din Evanghelia după Luca (4, 16-22)

16. Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S’a ridicat să citească.
17. Şi I s’a dat cartea profetului Isaia. Şi deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:
18. Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate
19. şi să vestesc anul bineprimit al Domnului.
20. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupră-I.
21. Şi a început să le spună: „Astăzi s’a plinit această scriptură în urechile voastre”.
22. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…”.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Ortodoxia nu e  o religie, ci un mod de viață al cărui centru este Iisus Hristos. Ca mod de viață, Ortodoxia are leacuri pentru orice ne doare și ne poate restaura starea de sfințenie originară pe care a dorit-o Dumnezeu pentru umanitate. Deoarece Ortodoxia nu se axează pe religie în mod teoretic, ea ne poate oferi o transformare lăuntrică, a inimii, care va însoți intrarea într-o relație personală cu Creatorul nostru.

Această transformare începe cu pocăința, atunci când ne decidem să ne întoarcem la starea pură de comuniune cu Dumnezeu, stare pentru care am fost creați.

Cuviosul Tadei din Vitovnița scria: Nu se poate spune că creștinismul este o religie. Creștinismul este o revelație a veșniciei și a vieții. Îngerii se bucură nespus pentru că Dumnezeu S-a revelat mistic omului, făptura creată de El. Firea noastră omenească a devenit parte din taina Sfintei Treimi și acesta este un mare dar pe care noi nici măcar nu-l apreciem; în schimb, ne agățăm de lucrurile din această lume. Nouă ni s-a dat prilejul de a ne pregăti pentru veșnicie, de a birui răul și de a fi întotdeauna cu Tatăl nostru cel din ceruri.