aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel (5, 20-27)
20. întotdeauna pentru toate mulţumind lui Dumnezeu şi Tatăl în numele Domnului nostru Iisus Hristos,
21. supunându-vă unul altuia întru frica lui Hristos.
22. Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului;
23. pentru că bărbatul îi este cap femeii, aşa cum şi Hristos îi este cap Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Dar aşa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel şi femeile să le fie’ntru toate bărbaţilor lor.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S’a dat pentru ea
26. ca s’o sfinţească, curăţind-o prin baie de apă întru cuvânt,
27. ca s’o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, fără să aibă pată sau creţuri sau altceva de acest fel, ci să fie sfântă şi fără prihană.
Din Evanghelia după Luca (3, 23-38; 4, 1-2)
23. Şi Însuşi Iisus era ca de treizeci de ani când a început, El fiind, după cum se presupunea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
24. fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25. fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26. fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda,
27. fiul lui Ioanan, fiul lui Risa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28. fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er,
29. fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30. fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionan, fiul lui Eliachim,
31. fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
32. fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
33. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
34. fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
35. fiul lui Seruh, fiul lui Ragab, fiul lui Falec, fiul lui Ever, fiul lui Sala,
36. fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
37. fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam,
38. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
1. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie
2. timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Şi în acele zile El n’a mâncat nimic; şi când ele s’au încheiat, El a flămânzit.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Tot ce trăiește și respiră este sfânt și frumos în ochii lui Dumnezeu. Întreaga lume e o sfântă taină. Întregul cosmos creat este un rug aprins al energiilor necreate ale lui Dumnezeu, iar omenirea stă ca un preot dinaintea altarului creației, ca microcosmos și mijlocitor. Așa este adevărata fire a lucrurilor sau, după cum o descrie un imn ortodox, „adevărul lucrurilor” – numai să avem ochii credinței pentru a-l vedea.
(Preafericirea Sa Bartolomeu, patriarh ecumenic)
Aceste cuvinte, care poartă adevărul în ele, îmi răsună în suflet, atât ca ortodox, cât și ca om care a iubit dintotdeauna natura, aflând mereu prilejuri de a mă bucura de ea. Ortodoxia nu a considerat niciodată mediul înconjurător și resursele naturale drept surse de jaf, câștig sau profit – ci a privit pământul ca pe un loc care trebuie hrănit, îngrijit, ocrotit și păstrat pentru generațiile viitoare. Jaful care a distrus zone întinse ale Rusiei a avut loc sub teroarea sovietică atee. Marile păduri care înconjurau Atena și Tesalonicul, orașe construite de greci, care foloseau piatra ca material de construcție, au fost secerate de către turci, care foloseau doar lemnul ca material de construcție.
Biserica noastră are rugăciuni și cereri speciale pentru „vreme bună, pentru îmbleșugarea roadelor pământului” și pentru protecție în cazul dezastrelor naturale; există chiar și o rugăciune specială care se spune în cazul cutremurelor: „Pământul nu are cuvinte, totuși el geme și strigă: De ce voi, oamenii, mă profanați cu atâta orori? Stăpânul vă cruță pe voi, dar mă pedepsește pe mine: înțelegeți și cereți-I iertare lui Dumnezeu cu pocăință.„
Ortodoxia ne împărtășește o profundă înțelegere a creației și a rolului umanității ca preoție a creației. În calitatea noastră de făpturi capabile de a schimba și remodela lumea, suntem obligați de către Creatorul nostru să fim buni iconomi, buni administratori. Cosmosul întreg Îl cinstește și-L preamărește pe Dumnezeu, iar noi am construit biserici care reprezintă un microcosmos al acestui univers. Adresându-se întregii creații, făgăduința de mântuire este darul mântuitor adus în lume de Iisus Hristos.
0 Comments