Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel (1, 7-19)

7. Întru Acesta, prin sângele Său, avem noi răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său
8. pe care pentru noi l-a făcut să prisosească întru toată înţelepciunea şi priceperea.
9. El ne-a făcut cunoscută taina voii Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui, mai dinainte întru Sine o plănuise
10. spre buna rânduială a plinirii vremilor: toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, să fie iarăşi adunate întru Hristos; în El,
11. întru Care şi nouă mai dinainte ni s’a rânduit o moştenire, potrivit cu planul Celui ce pe toate le lucrează după sfatul voii Sale,
12. pentru ca noi, cei ce mai dinainte am nădăjduit întru Hristos, să fim spre lauda slavei Sale.
13. Întru El de asemenea şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, şi după ce aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul cel Sfânt al făgăduinţei
14. – arvuna moştenirii noastre –, în vederea răscumpărării celor dobândiţi, spre lauda slavei Sale.
15. Iată de ce şi eu, auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de iubirea voastră cea către toţi sfinţii,
16. nu încetez să mulţumesc pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele,
17. pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duh de înţelepciune şi de descoperire spre cunoaşterea Lui;
18. şi să vă lumineze ochii inimii, pentru ca voi să pricepeţi care este nădejdea la care El v’a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui întru cei sfinţi
19. şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Sale întru noi, cei ce credem, potrivit cu puterea lucrătoare a tăriei Lui

Din Evanghelia după Marcu (8, 1-10)

1. În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici şi le-a zis:
2. „Milă Îmi este de mulţime, că trei zile sunt de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce;
3. şi de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe”.
4. Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustiu?”
5. Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Iar ei au răspuns: „Şapte”.
6. Şi El a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ. Şi luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte-le. Şi ei le-au pus înaintea mulţimii.
7. Şi erau şi câţiva peştişori. Şi binecuvântându-i, le-a spus să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.
8. Şi au mâncat şi s’au săturat şi au luat fărâmiturile rămase, şapte coşuri.
9. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Şi le-a dat drumul.
10. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Numeroși Părinți ai Bisericii ne învață cum să folosim „rugăciunile-săgeți” – rugăciuni deliberat scurte, rugăciuni personale pline de evlavie, rugăciuni ușor de reamintit, care comunică iubirea de Dumnezeu în timp ce-I cerem ajutorul. Ele sunt numite „rugăciuni-săgeți” pentru că se aseamănă cu săgețile aruncate în aer, demonstrând sinceritatea cu care ne rugăm, cerându-I ajutorul din toată inima.

Una dintre rugăciunile-săgeți preferate de mine este atribuită Sfântului Grigorie Palama: „Doamne, luminează-mi întunericul; Doamne, luminează-mi întunericul; Doamne, luminează-mi întunericul!” Aceasta este o rugăciune perfectă atunci când cerem sprijinul Domnului pentru a trăi potrivit poruncilor Lui și a ne lupta cu păcatele omenești obișnuite; prin această rugăciune cerem ca harul să se reverse asupra noastră și astfel să aibă loc transformarea noastră. Este o pledoarie fierbinte adresată milostivirii lui Dumnezeu, pe Care Îl rugăm să ne sfințească prin prezența Lui în viața noastră.

Este, de asemenea, rugăciunea perfectă pe care o putem rosti în momentul în care primim Sfânta Taină a Împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului – cărbunele fierbinte care va arde înlăuntrul nostru, redându-ne sănătatea trupească și sufletească și luminându-ne inima. În această rugăciune, noi ne mărturisim Domnului, Îi spunem că trăim în întuneric și Îi cerem să risipească tot întunericul care ne împiedică să atingem sfințenia și comuniunea cu El.

Sfântul Macarie cel Mare spunea: „[Când ne rugăm] nu este defel nevoie să ținem discursuri lungi, e suficient să întindem mâinile spre El și să-I spunem: Doamne, așa cum vrei, așa cum știi, miluiește-mă! Iar atunci când conflictele devin înverșunate, să spunem: Doamne, ajută-mă! El știe foarte bine ce ne trebuie și ne dăruiește mila milostivirii Lui.”