De trei ori ora a treia s-a înălțat,
Hristos obișnuiește-acum să vină,
Cu-al viei rod bogat e încărcat;
Și slujitorilor le împrumută taină.

Se cade pregătiți să așteptăm
Ca darul Domnului să nu se treacă
Și-al viței lăstar îndată să-l plantăm
Ca-n inimă rădăcina să aibă teacă;

Ora aceasta care-a strălucit,
Lumea a scos din neagră-ntunecime
Și-ai crucii nori a risipit
Lumină răspândind în întregime.

Iisus recheamă din morminte
Trupurile celor morți odinioară
Și poruncește să pășească înainte
Cu sufletul întors și-n veci nu moară.

Ne-a răspândit flacăra-n sânge
Și trupul vremelnic l-a redat,
Ne-a dat slava celui ce-nvinge
Și celor vii în trup s-a arătat.

Noile veacuri să fie-ncredințate,
De legi de moarte mântuite,
Și să-și urmeze calea, învățate,
Și cu răsplata vieții fericite.

Să-i spunem deci noi, cei apropiați,
Un cânt de laude lui Dumnezeu,
Chiar și tâlharul când cântați
Credinței supus, mântuit e de greu.

Prin posturi cu har împlinite
Să-ngrijim răsplata viitoare,
Încât fiecare-n zile-obișnuite
Să nu știe de foame chinuitoare.

(Sf. Ambrozie al Milanului)