Dumnezeule legiuitor, ce-ai dat
A zilei și a nopții despărțire,
Ca trupurilor grele ce-au lucrat
Somnul s-aducă primenire.

Pe Tine Te rugăm ca-n noaptea grea,
Când somnu-adânc gândirea-apasă,
Când tot ce-i trudit arată sleirea,
Să lumineze credința în casă.

Dușmanu-nșelător să nu îndemne
La josnice-ngrijiri și rele bucurii,
Făcând în ale nopții taine semne,
Ce trupu-l duc în mrejele nestăpânirii.

Simțirea fricii-n noi nu crească
Și groaza-n noi nu se strecoare,
Vedenia înșelătoare să nu stăpânească
Prin visuri mintea cea rătăcitoare.

Ci chiar când somnul greu
Neștiutor de griji a-nvins,
Să-ți fie simțul trez mereu,
Nu-ți fie haru-n vise prins.

(Sf. Ambrozie al Milanului)