aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (12, 20-21; 13, 1-3)
20. Căci mă tem ca nu cumva, atunci când voi veni, să vă găsesc pe voi aşa cum n’aş vrea eu, iar pe mine să mă găsiţi aşa cum n’aţi vrea voi; mă tem adică de certuri, de invidie, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de şoptiri, de îngâmfări, de tulburări;
21. mă tem ca nu cumva, când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeul meu faţă de voi şi să-i plâng pe mulţi care-au păcătuit înainte şi nu s’au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.
1. Aceasta e a treia oară când vin la voi. Din gura a doi şi trei martori se va statornici tot ce se spune.
2. Celor ce-au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi le-am spus-o din vreme şi, precum atunci când am fost de faţă a doua oară, le-o spun iarăşi din vreme şi acum, când nu sunt de faţă: dacă vin din nou, voi fi necruţător,
3. de vreme ce voi căutaţi o dovadă că’ntru mine grăieşte Hristos, Cel ce nu este slab faţă de voi, ci puternic întru voi.
Din Evanghelia după Marcu (4, 24-34)
24. Şi le spunea: „Fiţi cu luare-aminte la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziţi, vi se va da cu adaos.
25. Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are”.
26. Şi zicea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,
27. şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte fără ca el să ştie cum.
28. Că pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul”.
30. Şi zicea: „Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui?
31. Cu grăuntele de muştar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate seminţele pământului;
32. dar după ce se seamănă, el creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălăşlui păsările cerului”.
33. Şi cu multe parabole ca acestea le grăia cuvântul, după cum erau ei în stare să înţeleagă.
34. Iar fără parabolă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea pe toate între El şi ei.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Credința noastră ortodoxă definește păcatul ca pe o boală care trebuie tămăduită, nu ca pe o crimă care trebuie pedepsită. Biserica este spitalul sufletului, iar psihoterapeuții-preoți au trecut și ei printr-un program psihoterapeutic înainte de a ajunge ei înșiși terapeuți. În calitatea sa de instituție terapeutică, Biserica oferă tratamente pentru sufletele zdrobite. Ne înfățișăm lui Hristos profanați și suferinzi, departe de ce dorea Dumnezeu să fim – însă Creatorul nostru este și iubitor, și răbdător, și grabnic-iertător. El ne cheamă la restaurarea sinelui și la sfințenie. Harul Lui este suficient pentru a ne ridica din mocirla în care ne complacem și a ne purta spre înălțimile bucuriei cele veșnice. Pentru a fi primiți în Împărăție trebuie doar să ne smerim și să-I cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Raiul și iadul nu sunt locații, ci se referă la relația noastră personală cu Dumnezeu. E nevoie doar de răspunsul nostru la chemarea Domnului, urmat de acțiune. Dacă nu vom răspunde afirmativ acestei chemări, următorul nostru pas va fi să ne impropiem viața Bisericii și terapeutica ei. Printr-o relație personală cu Mântuitorul Hristos, Care ne-a răscumpărat prin moartea Sa pe Cruce, iar apoi prin Învierea Sa din morți, vom fi eliberați din abisul întristării și despărțirii de Dumnezeu. Odată reintegrați, destinul nostru va fi să ne înălțăm și să intrăm în veșnicie în duhul comuniunii cu Domnul Dumnezeul nostru.
0 Comments