aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (5, 15-21)
15. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci Aceluia Care pentru ei a murit şi a înviat.
16. Aşadar, de acum înainte noi pe nimeni nu-l mai cunoaştem după trup; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem astfel.
17. Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi.
18. Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a dat nouă slujirea împăcării.
19. Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru Hristos împăca lumea cu Sine Însuşi, nesocotindu-le lor greşalele şi punând întru noi cuvântul împăcării.
20. Aşadar, noi suntem purtători de cuvânt ai lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. În numele lui Hristos vă rugăm: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21. De dragul nostru L-a făcut El păcat pe Cel ce n’a cunoscut păcatul, pentru ca’ntru El să devenim noi dreptate a lui Dumnezeu.
Din Evanghelia după Marcu (1, 16-22)
16. Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-şi mrejele în mare, că erau pescari.
17. Şi le-a zis Iisus: „Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni!”
18. Şi lăsându-şi de’ndată mrejele, au mers după El.
19. Şi mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele.
20. Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s’au dus după El.
21. Şi au venit în Capernaum. Şi îndată intrând El sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.
22. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, că El îi învăţa ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Se cuvine să ne facem timp să ne cercetăm inima mereu, oră de oră, căci ceasul Judecății poate sosi oricând și trebuie să fim pregătiți să-I arătăm Domnului ce-am făcut cu viețile noastre. Așa cum citim în Evanghelia după Matei: Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8). E scris clar și limpede – fără o inimă smerită și plină de căință nu-L vom vedea pe Dumnezeu.
Sf. Isaac Sirul spunea: „Nu e om în care să odrăslească înțelegerea dacă nu este smerit, iar cel ce nu e smerit la cuget nu o are nici pe aceasta.” Toți Sfinții Părinți ne încredințează că înțelegerea, discernământul și veghea reprezintă calea spre dobândirea curăției inimii. Cei mândri, care nu și-au dezrădăcinat slăbiciunile din suflet, n-au cum să fie bineplăcuți Domnului, deoarece numai sfințenia vieții ne poate deschide porțile Raiului.
Dacă nu ne vom strădui să-I fim plăcuți lui Dumnezeu prin sfințenia vieții, nu vom înainta duhovnicește. Să avem grijă însă ca binele pe care-l facem să nu ni-l atribuim nouă, ci Domnului Dumnezeu, căci nu este om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască (Ecclesiastul 7, 20), nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este (Romani 3, 12).
Atunci când ne dăm seama că am părăsit lupta duhovnicească și am acționat cu nesăbuință, să ne întoarcem la Dumnezeu cu căință sinceră. Vom ieși la liman dacă ne vom cerceta inima neîncetat și dacă vom lua decizia de a ne lupta, cu ajutorul Domnului, împotriva vrăjmașului sufletului nostru, știind că sfințenia nu poate fi decât a celor care se luptă pentru dobândirea ei.
0 Comments