Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (1, 3-9)

3. Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos!
4. Mulţumesc pururea Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă întru Hristos Iisus,
5. că’ntru El în toate pe deplin v’aţi îmbogăţit, în tot cuvântul şi’n toată cunoştinţa
6. – aşa cum mărturia lui Hristos s’a’mputernicit întru voi –,
7. aşa încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar duhovnicesc în aşteptarea descoperirii Domnului nostru Iisus Hristos,
8. Care vă va şi întări până la capăt, ca să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Credincios este Dumnezeu prin Care voi aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru.

Din Evanghelia după Matei (19, 3-12)

3. Şi au venit la El fariseii, ispitindu-L şi zicând: „Se cuvine oare ca omul să-şi lase femeia dintr’o pricină oarecare?”
4. Iar El, răspunzându-le, a zis: „N’aţi citit că Acela Care i-a făcut de la’nceput, bărbat şi femeie i-a făcut?,
5. şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup;
6. aşa încât nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”.
7. Ei I-au zis: „Atunci, de ce Moise a rânduit să-i dea carte de despărţire şi s’o lase?”
8. El le-a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a dat voie Moise să vă lăsaţi femeile, dar la început n’a fost aşa.
9. Iar Eu vă spun că, în afară de vina desfrânării, oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce a luat-o pe cea lăsată, adulter săvârşeşte”.
10. Ucenicii I-au zis: „Dacă aşa este starea omului faţă de femeie, atunci nu e de folos să se însoare”.
11. Iar El le-a zis: „Nu toţi pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este dat.
12. Că sunt fameni care s’au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care s’au făcut ei înşişi fameni de dragul împărăţiei cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă”.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Importanța de a ne educa mintea este extraordinar de mare. Fără o educație solidă, viețile noastre nu vor avea nicio valoare.

Una dintre bunicile mele a crescut în satul Wisconsin, într-o familie de oameni modești, lipsiți de educație. A lucrat de-a lungul vieții ca spălătoreasă, s-a exprimat cât se poate de rudimentar, L-a iubit pe Dumnezeu și și-a iubit familia cu toată ființa ei, din tot sufletul. După standardele lumești, era o femeie cât se poate de simplă – dar, cu toate acestea, atunci când spunea ceva, cuvintele ei îți mergeau drept la inimă.

În timp ce mulți aleargă după perfecționarea cunoștințelor și lărgirea spectrului educațional, ignorându-și sufletul, bunica mea îi acorda cea mai mare atenție acestuia din urmă. Capacitatea ei intelectuală era limitată, dar minunatul ei suflet o transformase într-o mare doamnă.

Ne periclităm sufletele dacă ne educăm în așa fel încât ajungem să le neglijăm, deoarece sufletul echivalează cu viața însăși. Dacă va fi mereu împovărat de întuneric și de păcat, dacă nu va fi curățit de Dumnezeu, care este izvorul harului și al vieții, sufletul nostru va rămâne complet nedezvoltat. Trebuie să aprindem în sufletele noastre flacăra pură a vieții duhovnicești și s-o ținem aprinsă de-a lungul vieții, asigurându-ne că nu se va stinge nicicând.