Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (4, 12-18)

12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
13. Dar având acelaşi duh al credinţei – după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit –, şi noi credem; pentru aceea şi grăim,
14. ştiind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus, şi’mpreună cu voi ne va aşeza alături de El.
15. Fiindcă toate de dragul vostru sunt, pentru ca harul, înmulţindu-se, prin mai mulţi să facă prisos de mulţumită, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi.
17. Căci o clipă uşoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă’n prisosinţă, veşnică plinătate de slavă,
18. nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice.

Din Evanghelia după Matei (24, 27-33; 42-51)

27. Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân’la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor clătina.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31. Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân’la marginile lor.
32. Învăţaţi de la smochin această parabolă: Când mlădiţa lui devine fragedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape;
33. tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.
42. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că’n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
45. Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?
46. Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;
47. adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.
48. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie…,
49. şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi’n ceasul pe care nu-l ştie
51. şi-l va despica în două şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

În cele din urmă, totul este trecător și nu există certitudini în viața aceasta. Acum câțiva ani, un incendiu izbucnit în pădure era cât pe-aci să distrugă biserica noastră, Sfântul Ioan, iar de atunci nu am mai considerat nimic de la sine înțeles. Dezastrele naturale și cele economice le-au răpit multor familii americane casele și toate bunurile, iar viitorul nu ne oferă perspective luminoase.

Majoritatea americanilor nu sunt proprietarii locuințelor lor, deoarece ratele lunare și impozitele sunt un fel de chirie care ne face să fim vulnerabili față de bănci și față de procentele stabilite de ele. Totul este vremelnic în viață, toate pot dispărea într-o clipă; chiar și propria noastră viață poate sfârși brusc, fără niciun avertisment. Cu toate acestea, în calitate de creștin, noi trebuie să mergem înainte, acceptând orice ne va trimite Dumnezeu. A ne face griji pentru viitor ne împiedică să ne concentrăm atenția asupra orizontului credinței și să ne încredem în prezența și sprijinul lui Dumnezeu la fiecare pas, în fiecare moment al vieții.

Viața aceasta ne este dată ca timp de pregătire pentru viața veșnică pe care o moștenim în virtutea faptului că suntem copiii Domnului Dumnezeului nostru. Vremelnicia vieții va înceta atunci când va sosi timpul s ne aflăm în Împărăția cerurilor dinaintea Tronului Marii Judecăți a lui Dumnezeu. Durerea, pierderile, suferințele provocate de viețuirea noastră în lume nu vor fi în zadar dacă le vom îmbrățișa pe toate ca pe niște prilejuri de a ne schimba în bine. Pentru a ajunge în prezența Domnului nostru și a rămâne lângă El în veșnicie trebuie să fim și noi îndumnezeiți – de aceea suferințele îndurate în timpul vieții, au menirea de a ne ajuta să ne pregătim pentru o comuniune veșnică cu Sfânta Treime.