aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (3, 4-11)
4. Şi o astfel de încredinţare avem noi prin Hristos faţă de Dumnezeu;
5. nu că de la noi înşine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu,
6. Cel ce ne-a şi învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu.
7. Iar dacă slujirea morţii, săpată în litere pe piatră, s’a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti ochii la faţa lui Moise din pricina slavei feţei lui, care se veştejea,
8. atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă?
9. Că dac’a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisoseşte’n slavă slujirea dreptăţii!
10. Ba încă, în această privinţă, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava cea covârşitoare.
11. Că dacă ceea ce era trecător s’a săvârşit prin slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător.
Din Evanghelia după Matei (23, 29-39)
29. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele profeţilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor
30. şi ziceţi: Dac’am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n’am fi fost părtaşi cu ei la sângele profeţilor!;
31. aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe profeţi.
32. Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate’n cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s’a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!
37. Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n’aţi vrut.
38. Iată, vi se lasă casa pustie!
39. Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
O doamnă protestantă din Tacoma, statul Washington, se afla în vacanță cu soțul ei în Atena, capitala Greciei. În fiecare zi, ea se ducea la o micuță cafenea așezată pe trotuar, lângă hotelul unde stăteau, să-și bea cafeaua de dimineață și să privească trecătorii, în majoritate localnici. Unul dintre aceștia era un preot ortodox care trecea mereu pe lângă cafenea, în drum spre biserica parohială unde slujea. Femeia zâmbea, preotul dădea din cap, zâmbea și el amabil spre turistă, apoi își continua drumul.
Într-o zi, preotul grec, care vorbea engleza, observă că doamna era foarte tristă, așa că se apropie de masa ei și o întrebă dacă i se întâmplase ceva neplăcut. Ea izbucni în lacrimi și îi spuse că soțul său era foarte bolnav, explicându-i în ce constau problemele lui medicale; apoi adăugă că se temea că soțul ei nu se va mai face bine. Preotul se așeză pe un scaun la masa ei și începu să se roage pentru ea și pentru soțul ei. De atunci, se oprea în fiecare dimineață la masa unde stătea ea, se așeza pe scaun și se ruga pentru însănătoșirea soțului femeii. După câteva săptămâni, soțul turistei americane își reveni complet și se întoarseră amândoi bucuroși în Statele Unite.
Amintirea atitudinii pline de compasiune a acelui preot pentru ea, o turistă străină, o urmări pe femeia aceea de-a lungul anilor. Îi relată medicului ei de familie, care e un bun prieten de-al meu, tot ce i se întâmplaseîn Atena, în perioada aceea atât de dificilă. De la el am aflat și eu cele întâmplate și acum vi le împărtășesc dumneavoastră, cititorilor mei.
Ce slujitor minunat al Domnului era acel preot atât de binevoitor! Un adevărat ucenic al Mântuitorului Hristos! Fie ca și noi, asemenea lui, să fim receptivi față de cei încercați de necazuri, pe care Domnul ni-i scoate în cale! Fie ca și noi să-i întâmpinăm cu toată inima și să le mângâiem sufletele celor care suferă, încredințându-i că ne pasă de durerea lor și că au un prieten lângă ei în perioadele în care sunt triști, împovărați de supărări sau chiar atunci când sunt disperați!
0 Comments