Cu pietrele prețioase duhovnicești n-ai a te teme; bogăția adunată din ele este nespusă, plăcerea neveștejită și întrece cu mult bucuria pricinuită oamenilor de celelalte pietre. Și despre lucrul acesta ascultă-l pe David, care zice: „Dorite-s [cuvintele Tale] mai mult decât aurul şi decât nestemata” (Psalmii 18, 10). Vezi că, vorbind de așa-socotitele pietre prețioase, nu s-a mulțumit numai cu comparația, ci a adăugat și cuvântul mai mult și numai atunci a arătat superioritatea cuvintelor lui Dumnezeu? „Mai mult decât aurul şi decât nestemata”. Grăiește așa nu numai pentru că sunt atât de dorite cuvintele dumnezeiești, ci pentru că în ochii oamenilor numai aurul și pietrele prețioase sunt cele mai dorite, și astfel David a arătat superioritatea cuvintelor Duhului și dorința arzătoare de ele. Și, ca să vedeți că dumnezeiasca Scriptură obișnuiește să compare totdeauna folosul cuvintelor Scripturii cu lucruri materiale, ca astfel să arate superioritatea lor, ascultă și cele ce urmează. David adaugă: „mai dulci decât mierea și fagurele” (Psalmii 18, 10). Și aici, nu pentru că sunt numai atât de dulci cuvintele Scripturii, nici pentru că pot pricinui numai atâta plăcere, ci pentru că David n-a găsit între lucrurile materiale altceva cu care să poată compara dulceața cuvintelor dumnezeiești. De asta a amintit de miere și de fagure; și așa a arătat iarăși superioritatea învățăturilor duhovnicești și a spus că mai mare este plăcerea învățăturilor duhovnicești. Și vei vedea că Hristos în Evanghelii se folosește de aceeași regulă. Când le vorbea ucenicilor Săi și ucenicii doreau să cunoască tălmăcirea pildei celui ce a semănat sămânța bună în țarină și a vrăjmașului care a aruncat neghină printre grâu (Matei 13, 24-30), Hristos le-a tâlcuit cu de-amănuntul toată pilda; le-a spus Cine este Cel ce a semănat sămânța bună, ce înfățișează țarina, pe cine arată neghinele, cine este cel ce le-a semănat, cine sunt secerătorii și când este timpul secerișului. După ce le-a descoperit lămurit pe toate, zice: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43). Asta nu înseamnă că numai atâta strălucire vor avea drepții, ci cu mult mai multă; dar a spus atâta pentru că între cele văzute nu putea găsi o comparație mai bună ca aceasta. Prin urmare, când auzim în Scriptură astfel de comparații, să nu rămânem la cele spuse, ci de la cele materiale și văzute să ne ducem cu mintea la superioritatea celor duhovnicești. Așadar, dacă putem găsi în Scriptură și plăcere mai mare și dulceață mai multă – că sunt dumnezeiești și duhovnicești cuvintele Scripturii și pot să nască în sufletele noastre multă bucurie duhovnicească -, să ascultăm cu mare poftă și puternică dorință cele spuse, ca să plecăm acasă după ce am câștigat aici bogăția cea adevărată și după ce am primit din belșug semințele filozofiei celei după Dumnezeu.
(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XIV-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)
0 Comments