Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (6, 20; 7, 1-12)

20. căci cu preţ aţi fost cumpăraţi! Slăviţi-L dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar, din pricina desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
3. Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i datorează; de asemenea şi femeia, bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni.
6. Şi aceasta o spun ca pogorământ, nu ca poruncă.
7. Fiindcă vrerea mea este ca toţi oamenii să fie ca mine. Dar fiecare îşi are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, iar altul într’alt fel.
8. Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine.
9. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.
10. Iar celor căsătoriţi le poruncesc – nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat
11. – dar dacă se va despărţi, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei –; şi nici bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate are femeie necredincioasă şi ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea.

Din Evanghelia după Matei (14, 1-13)

1. În vremea aceea, tetrarhul Iro a auzit de faima lui Iisus.
2. Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el”.
3. Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său;
4. pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de soţie”.
5. Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mulţime, că-l socoteau profet.
6. Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod.
7. Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8. Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”.
9. Şi regele s’a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea.
10. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
11. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12. Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să-I dea de ştire lui Iisus.
13. Şi auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulţimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăţi.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe, monahismul poate avea mai multe moduri de a-și manifesta vocația. Unii monahi au chemarea de a trăi în ținuturi sălbatice ca pustnici, ducând un mod solitar de viață. Alții, de exemplu Sfânta Maria din Paris și Sfântul Ioan Maximovici din San Francisco, își duc luptele monahicești în mijlocul orașelor, înconjurați de oameni. Mulți dintre monahi păstrează legături apropiate cu ceilalți oameni și cu lumea, în general, inclusiv cu familia și prietenii, dar și cu frații lor de credință – iar aceste relații sunt deosebit de rodnice atât pentru monahi, cât și pentru mireni. De asemenea, eu personal cunosc monahi și monahii care au ascultarea de a-și îngriji rudele apropiate, persoane vârstnice sau cu diferite probleme de sănătate, care au rămas singure și nu mai au pe nimeni pe lume.
Fie că suntem monahi sau mireni, am fost toți educați să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate. Hristos Domnul ne-a învățat să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Prin urmare, nu vom câștiga nimic dacă ne vom preocupa doar de propria persoană, dacă ne vom iubi numai pe noi înșine și ne vom mândri numai cu realizările noastre, indiferent de gradele de perfecțiune și precizie pe care le putem atinge pe calea ascezei și a rânduielilor duhovnicești. Chemarea noastră este de a ne lupta împotriva sinelui propriu, de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele; iubirea să ne fie principala rațiune de a trăi. Toate celelalte lucruri trebuie să se subordoneze acestor două porunci dumnezeiești – să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele.