aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (16, 1-16)
1. V’o încredinţez pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Chenhreea,
2. ca s’o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor, şi să-i fiţi de ajutor în orice lucru ar avea nevoie din partea voastră. Că şi ea multora le-a fost de ajutor, şi mie însumi.
3. Îmbrăţişaţi-i pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus
4. – cei ce capul şi l-au pus pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile neamurilor –,
5. precum şi Biserica din casa lor. Îmbrăţişaţi-l pe Epenet, iubitul meu, care este pârga întru Hristos a Asiei.
6. Îmbrăţişaţi-o pe Maria, care mult s’a ostenit pentru voi.
7. Îmbrăţişaţi-i pe Andronic şi pe Iunias, cei de un neam cu mine şi fraţii mei de temniţă, care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost întru Hristos.
8. Îmbrăţişaţi-l pe Ampliat, iubitul meu întru Domnul.
9. Îmbrăţişaţi-i pe Urban, împreună-lucrător cu noi întru Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu.
10. Îmbrăţişaţi-l pe Apelles, cel încercat întru Hristos. Îmbrăţişaţi-i pe cei din casa lui Aristobul.
11. Îmbrăţişaţi-l pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrăţişaţi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt întru Domnul.
12. Îmbrăţişaţi-i pe Trifena şi pe Trifosa, cei ce s’au ostenit întru Domnul. Îmbrăţişaţi-o pe draga Persida, care mult s’a ostenit întru Domnul.
13. Îmbrăţişaţi-i pe Ruf, cel ales întru Domnul, şi pe mama lui şi a mea.
14. Îmbrăţişaţi-i pe Asinerit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Herma şi pe fraţii care sunt împreună cu ei.
15. Îmbrăţişaţi-i pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpan şi pe toţi sfinţii care sunt împreună cu ei.
16. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Pe voi vă îmbrăţişează toate Bisericile lui Hristos.
Din Evanghelia după Matei (13, 3-9)
3. Şi multe lucruri le-a grăit El în parabol, zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
4. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.
5. Altele au căzut pe loc pietros, unde n’aveau pământ mult, şi au răsărit de’ndată, pentru că n’aveau pământ adânc;
6. dar când s’a ridicat soarele s’au ofilit şi, neavând rădăcină, s’au uscat.
7. Altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
8. Altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9. Cel ce are urechi de auzit, să audă!”
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Dacă așteptăm ca și copiii și nepoții noștri să ajungă adulți practicanți ai creștinismului ortodox, trebuie să le dăm zilnic dovezi ale importanței credinței noastre – dar dacă vom fi neglijenți sau delăsători în privința posturilor, aparticipării la slujbele bisericești și a evlaviei noastre, ei vor vedea în această lipsă de seriozitate o religie fragmentată, care nu va avea nicio valoare pentru ei.
Dacă ei nu ne vor vedea pe noi punându-ne credința în practică, în cele din urmă vor respinge Ortodoxia ca pe ceva lipsit de importanță. Dacă nu ne vor vedea rugându-ne, rugăciunea nu va face parte din viața lor. Dacă nu vor vedea că acordăm prioritate slujbelor religioase, nu distracției, vor abandona Ortodoxia, considerând-o lipsită de relevanță pentru ei. Dacă nu-L vor vedea pe Hristos în noi, Îl vor respinge.
Dacă ei nu vor vedea că părinții lor sunt grabnic iertători, grabnic binevoitori, grabnic milostivi față de cei săraci, nu-L vor vedea pe Hristos. Dacă nu vor vedea că părinții lor își iubesc semenii, așa cum a poruncit Domnul, nu-L vor vedea pe Hristos transformându-le viața nici lor, în nici un fel.
Așa cum trebuie să-i educăm pe copii în domeniul poeziei, al lecturilor și al picturii, precum și în sfera științelor exacte, tot astfel trebuie să-i învățăm și importanța credinței – prin exemplul nostru, al părinților. Sfântul Isaac Sirul spunea: „Credința este ușa tainelor. Ce sunt ochii trupești pentru obiectele care se văd, este credința pentru ochii minții care privește la comorile cele ascunse.” A educa un copil în domeniul umanist și științific, dar a nu reuși să-i aduci credința în cuget și-n suflet prin propriul tău exemplu, înseamnă a-i fura copilului cel mai important dar dintre toate: darul credinței.
0 Comments