aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (14, 9-18)
9. Căci pentru aceasta a trăit şi a murit şi a înviat Hristos, ca El să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
10. Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? sau tu, pe fratele tău de ce-l dispreţuieşti? Fiindcă toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.
11. Că scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul –; Mie Mi se va pleca tot genunchiul şi toată limba Îi va da slavă lui Dumnezeu.
12. Astfel că fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu.
13. Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire.
14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine; dar pentru cel ce gândeşte că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este.
15. Dacă însă, din pricina mâncării, fratele tău se mâhneşte, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Aşadar, să nu fie bunul vostru defăimat,
17. căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt;
18. şi cel ce’ntru aceasta-I slujeşte lui Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
Din Evanghelia după Matei (12, 14-16; 22-30)
14. Iar fariseii, ieşind din sinagogă, au făcut sfat împotrivă-I, ca să-L piardă.
15. Iisus însă, dându-Şi seama, a plecat de acolo. Şi mulţi au venit după El şi pe toţi i-a vindecat.
16. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag,
22. Atunci au adus la El un demonizat orb şi mut şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.
23. Iar mulţimile toate se mirau, zicând: „Oare nu este Acesta Fiul lui David?”
24. Fariseii însă, auzind, ziceau: „Acesta nu-i scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor”.
25. Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei se pustieşte, şi oricare cetate sau casă care se dezbină în sinea ei nu va dăinui.
26. Şi dacă Satana îl scoate pe Satana, s’a dezbinat în sinea lui, dar atunci, cum va dăinui împărăţia lui?
27. Şi dacă Eu îi scot pe demoni cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
28. Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu, iată că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi!
29. Sau cum poate cineva să intre în casa unui om tare şi să-i răpească lucrurile, dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
30. Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipeşte.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Potrivit Sfântului Grigorie Palama, Dumnezeu ne-a dăruit stăpânire asupra pământului în baza capacității noastre de a conduce, iar de această abilitate se leagă responsabilitatea de a fi buni administratori ai darurilor primite: „În firea omenească există o capacitate de a domina, de a conduce, dar și altceva, subordonat și ascultător, anume voința, pofta, percepția senzorială și, în general, tot ce decurge din alcătuirea intelectului și a fost creat de Dumnezeu împreună cu intelectul.”
Natura umană căzută ne-a dat și ea ceva: capacitatea de a respinge voia lui Dumnezeu și de a ne folosi greșit suveranitatea prin refuzul de a ne folosi libertatea într-un mod bineplăcut Domnului. Ne ghiftuim cu mâncare și băutură, devastăm pășunile, distrugem pădurile, poluăm oceanele și atmosfera în care trăim, asfaltăm ținuturile agricole unde se cultivau cereale pentru hrana noastră, otrăvim fluviile și izvoarele cu chimicale și alte elemente poluante.
Ca și cum acestea n-ar fi suficiente, ne irosim facultățile mintale stând ore întregi în fața computerului, a televizorului sau a tabletei. Suntem făpturi create de Dumnezeu pentru a intra în comuniune cu El, dar ne risipim timpul cu preocupări stupide, fără să ne gândim la lucrurile duhovnicești, a căror valoare este veșnică. Astfel, din nefericire, ne luptăm nu numai împotriva Atotputernicului Dumnezeu, ci și împotriva puterilor intrinseci ale naturii noastre omenești.
0 Comments