Fraților!

Adunându-ne întotdeauna la biserică, noi trebuie cu dragoste să aducem cinste, închinare și slavă Singurului Dumnezeu, Cel în trei persoane. Și, într-adevăr, în aceste trei Persoane, Dumnezeu nu este despărțit întru stăpânirea și puterea ce a cuprins și a rânduit toate; una și aceeași stăpânire au cele trei Persoane – o împărăție, o stăpânire, o putere și o cinste, și totodată o singură închinare dată neîncetat de întreaga făptură. Când spunem Dumnezeu, înțelegem Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, de la Care și prin Care s-au făcut toate. Aceste trei Persoane au cu adevărat aceeași ființă. Mărturisim că Dumnezeu-Tatăl Atotțiitorul este nenăscut și necreat, fără de început, fără de sfârșit, nemuritor și mai înainte de toți vecii. De la El a răsărit Cel fără de început, în afara oricărui timp, Unul-Născut Fiu al lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos – Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut mai înainte de toți vecii, iar nu făcut. Astfel a spus și apostolul: Dumnezeu, prin El, a făcut și veacurile. El e neschimbat și de o ființă cu Tatăl. Fiind sfânt chip și asemănare a Tatălui, după slavă și cinste, El împărățește împreună cu Tatăl, căci de la El Își are nașterea Sa – mai înainte de toți vecii – și în afara timpului, fără vreun an ori zi, cum El Însuși a spus: Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru mine. Și încă: Slava Fiului este slava care vine de la unicul Dumnezeu. Într-adevăr, prin El a fost adus totul din neființă întru ființă.

Preaslăvim și pe Făcătorul de viață Duh ca Dumnezeu. În El trăim și ne mișcăm și suntem. Nu în trei dumnezei împărțim Dumnezeirea, ci mărturisim un Dumnezeu în trei ipostasuri desăvârșite, egale întru cinstire și rang, căci Tatăl nicicând nu a fost fără Fiul și fără Sfântul Duh, ci sunt în chip nedespărțit Tată, Fiu născut din El și Sfânt Duh de viață făcător și dând suflare la toată făptura, purcezând de la Tatăl. Acesta însuflețește toate, prin suflare împarte și darurile prin puterea Sa fiecăruia după credință, după cum voiește, și întotdeauna se află stăruitor împreună cu Cuvântul în sânul Tatălui. Prin El, Tatăl a făcut făptura văzută, după cum a spus proorocul: Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui, toată puterea lor.

[…]

Fraților, având un asemenea Domn și Dumnezeu preaîndurător, să ne îngrijim cu osârdie cu fapte bune să-I plăcem Lui. El nu Se bucură pentru căderea noastră în păcat, ci se veselește de pocăința noastră. Pentru aceasta să nu ne ascundem greșelile noastre, ci prin mărturisire să primim de la Dumnezeu tămăduire. Oare nu El Însuși a spus: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi? Pentru aceasta spune: n-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință. O, ce minune, fraților! Doctorul cel ceresc ne cheamă. Să nu ascundem bolile noastre, adică păcatele, ca să nu murim întru ele. Dumnezeu știe toate, căci ochii cei dumnezeiești sunt de zeci de mii de ori mai strălucitori decât soarele. Dar cum vei putea tu să ascunzi ceva de Acela al cărui Duh și privire pătrund în tine?

[…]

Pocăința este luminător al sufletului. Dumnezeu ne-a dat-o spre tămăduirea rănilor sufletești. Prin ea, Hristos deschide Raiul tâlharului care spune chiar aceste cuvinte: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta! Prin pocăință, fiul cel desfrânat a fost primit când a strigat la Dumnezeu: Tată, am greșit la cer și înaintea Ta! Prin pocăință desfrânata a fost pomenită, udând cu lacrimi picioarele lui Iisus și ștergându-le cu perii capului său. Prin pocăință a fost primit vameșul care, stând în biserică, nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii săi la cer, ci își lovea doar pieptul, și spunea: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului! Cu asemenea cuvinte și noi, fraților, să strigăm neîncetat la Dumnezeu, udând cu lacrimile noastre păcatele săvârșite, curățindu-ne prin post sufletele și trupurile noastre, aprinzând prin milostenie și prin rugăciune sfeșnicele sufletelor noastre, după cum a spus Domnul: Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse, adică faptele cele bune.

[…]

Să fim întotdeauna în așteptare, ca să auzim acel sfânt glas care ne cheamă: Iată, Mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea Lui! Lui fie preaslăvirea împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Sf. Clement al Ohridei