Din Proorocia lui Isaia (25, 1-9)

Doamne, Dumnezeul meu, pe Tine Te voi preamări, numelui Tău îi voi cânta, că Tu ai făcut lucruri minunate, chiar şi sfatul dintru’nceput şi adevărat; aşa să fie, Doamne! Că Tu ai prefăcut cetăţi în ţărână, chiar cetăţi anume întărite aşa ca temeliile lor să dureze; cetatea necredincioşilor în veac nu se va zidi. De aceea Te va binecuvânta poporul cel sărac şi cetăţile oamenilor năpăstuiţi Te vor binecuvânta. Că ajutor Te-ai făcut în toată cetatea smerită şi adăpost celor descurajaţi de lipsuri; Tu îi vei scăpa de oameni răi; adăpost Te-ai făcut celor însetaţi şi dulce adiere oamenilor necăjiţi. Te vom binecuvânta ca nişte oameni cu inima săracă, însetaţi în Sion din pricina necredincioşilor pe mâna cărora ne-ai dat. Ospăţ va face Domnul Atotţiitorul pentru toate neamurile; pe muntele acesta vor bea veselie, vin vor bea; cu mir se vor unge în muntele acesta. Pe toate acestea împarte-le neamurilor, căci sfatul acesta-i mai presus de neamurile toate. Moartea a biruit şi om a’nghiţit, dar iarăşi a luat Dumnezeu toată lacrima de pe toată faţa. Ocara poporului Său a luat-o de pe tot pământul, căci gura Domnului a grăit acestea. Şi’n ziua aceea vor zice: „Iată-L pe Dumnezeul nostru în Care am nădăjduit, şi El ne va mântui; Acesta este Domnul, noi L-am aşteptat, noi ne-am bucurat şi’ntru mântuirea noastră ne vom veseli”.

Din Cartea Facerii (9, 8-17)

Şi i-a grăit Dumnezeu lui Noe şi fiilor săi care erau cu el, zicând: „Iată, Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri de după voi şi cu toate fiinţele vii care sunt cu voi: cu păsările, cu dobitoacele şi cu toate fiarele pământului care sunt cu voi, cu toate câte au ieşit din corabie; cu voi închei acest legământ: nici un trup nu va mai pieri de apele potopului şi nici un potop nu va mai fi să pustiască pământul”. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată semnul legământului pe care Eu îl fac cu voi şi cu toată fiinţa vie care este cu voi, din neam în neam şi de-a pururi: curcubeul Meu îl aşez în nor, ca să fie el semn al legământului dintre Mine şi pământ. Şi fi-va că ori de câte ori voi aduna nor deasupra pământului şi curcubeul Meu se va arăta în nor, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu pe care l-am încheiat cu voi şi cu toată fiinţa vie a oricărui trup, şi apele nu vor mai deveni potop ca să nimicească tot trupul. Fi-va curcubeul Meu în nor şi Eu îl voi vedea şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi toată fiinţa vie din tot trupul care este pe pământ!” Şi a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ.”

Din Proverbele lui Solomon (12, 8-22)

Gura cunoscătorului o laudă omul, dar pe cel împietrit la inimă îl ia în derâdere. Mai bun e omul umil care munceşte pentru el decât cel ce se cinsteşte pe sine şi umblă după pâine. Omului drept îi e milă de animalele lui, dar inima necredincioşilor e lipsită de milă. Cel ce-şi lucrează pământul se va îndestula de pâine, dar cei ce umblă după deşertăciuni sunt lipsiţi de minte. Cel ce se veseleşte’n petreceri cu vin necinste va lăsa în propria lui fortăreaţă. Dorinţele necredincioşilor sunt rele, dar rădăcinile credincioşilor sunt bine înfipte. Păcătosul cade în laţ din pricina păcatelor buzelor sale, dar dreptul scapă din el. Cel ce priveşte lin va afla milă, dar cel ce se hlizeşte pe la porţi necăjeşte suflete. Din roadele gurii sale se va umple sufletul omului de bunătăţi şi răsplata buzelor lui i se va da. În ochii nebunilor, căile lor sunt drepte, dar înţeleptul ascultă de sfaturi. Nebunul în aceeaşi zi îşi arată mânia, dar omul isteţ îşi ascunde dispreţul. Omul drept va vesti credinţa temeinică, dar mărturia celor nedrepţi e înşelătoare. Sunt unii care, atunci când vorbesc, parcă rănesc cu sabia, dar limbile înţelepţilor vindecă. Buzele adevărate fac mărturia dreaptă, dar martorul grabnic are limbă nedreaptă. Vicleşug este în inima celui ce meştereşte răul, iar cei ce voiesc pace se vor veseli. Dreptului nu-i place nimic din ceea ce e strâmb, dar cei necredincioşi se vor umple de rele.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Unii oameni pesristă în păstrarea resentimentelor, chiar inventând situații imaginar, din dorința de a-și justifica atitudinea complet nepotrivită, plină de răutate, și a-i învinovăți pe alții pentru felul în care se comportă ei înșiși. se percep pe ei înșiși drept „parte abuzată” și se declară ofensați din orice. Sunt rareori capabili de a menține relații echilibrate cu ceilalți, deoarece, în realitate, ei sunt cei care abuzează pe toți. Universul lor se axează pe ei înșiși – sau cum se spune, pământul se învârtește în jurul lor. Orice încercare de a-i liniști nu face decât să le accentueze comportarea anti-socială, care trădează o profundă boală psihologică de ordin duhovnicesc, destul de greu de vindecat. Astfel de oameni se cred îndreptățiți să-i facă pe ceilalți să se simtă prost; adeseori, orice încercare firească de a ne apropia de ei eșuează, deoarece ei caută totdeauna modalitățile cele mai eficiente de a-i controla pe toți cei din jur. Boala lor este greu de tămăduit pentru că atât orgoliul, cât și un complex de superioritate adânc înrădăcinat în ei le face căința cât se poate de dificilă. Pe scurt, ei nici măcar nu consideră că ar avea o problemă. Leacul acestei boli a sufletului se găsește în viața Bisericii: Sfintele Taine, Sfânta Scriptură și slujbele liturgice reprezintă sursele vindecăriidupă care tânjește orice inimă bolnavă. Slujba Vecerniei din Duminica Iertării este una dintre aceste surse ce poate punem început bun procesului de vindecare, deoarece, în timpul acestei slujbe, credincioșii rostesc, pe rând, următoarele cuvinte: „Te rog iartă-mă pentru orice fel de jignire sau ofensă pe care ți-am provocat-o!” Răspunsul: „Dumnezeu să te ierte! Te rog și eu să mă ierți pentru orice fel de jignire sau ofensă pe care ți-am provocat-o!” ilustrează una dintre învățăturile Bisericii, potrivit căreia îi putem ierta pe ceilalți numai dacă-L purtăm pe Hristos în suflet, întrucât Hristos este Cel care ne dă puterea de a ierta. Din moment ce El ne iartă pe noi, putem și noi să-i iertăm pe alții.