aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (4, 1-13)
1. Aşadar, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa de a intra întru odihna Sa, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că n’a mai prins-o din urmă.
2. Pentru că şi nouă ca şi lor ni s’a binevestit, dar lor cuvântul propovăduirii nu le-a fost de nici un folos, deoarece, în cei ce l-au auzit, el nu s’a unit cu credinţa.
3. Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intrăm întru odihnă, după cum s’a zis: Juratu-M’am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate că lucrurile erau încheiate încă de la întemeierea lumii,
4. fiindcă astfel a zis undeva despre ziua a şaptea: Şi în ziua a şaptea S’a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale.
5. Dar aici, în acest loc, încă o dată: Întru odihna Mea nu vor intra!
6. Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre întru odihnă, iar primii cărora li s’a binevestit nu au intrat din pricina nesupunerii lor,
7. Dumnezeu rânduieşte din nou o zi, astăzi, după atâta vreme rostind El prin David, aşa cum s’a spus mai’nainte: Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile.
8. Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n’ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă.
9. Aşadar, poporului lui Dumnezeu i s’a lăsat o altă sărbătoare de odihnă.
10. Fiindcă cel ce a intrat întru odihna lui Dumnezeu s’a odihnit şi el de lucrurile lui, aşa precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Prin urmare, să ne străduim a intra întru acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă după aceeaşi pildă a neascultării.
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde pân’la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi este judecător al simţirilor şi al cugetelor inimii.
13. Şi’n faţa Lui nici o făptură nu-i ascunsă, ci toate sunt goale şi descoperite în ochii Celui căruia noi vom da socoteală.
Din Evanghelia după Luca (21, 12-19)
12. Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu.
13. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire;
14. puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde;
15. că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă.
16. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi,
17. şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu;
18. dar păr din capul vostru nu va pieri.
19. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
„Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.” Cine va trage în sine cât de puţin din duhul lumii, acela va deveni rece faţă de creştinism şi de învăţăturile lui. Această nepăsare se va schimba în ură atunci când omul întârzie în ea mult timp, fără să-şi vină în fire şi mai ales dacă se va lipi de el vreo frântură de învăţătură vătămătoare de suflet. Duhul lumii, cu toate învăţăturile vătămătoare de suflet care îl însoţesc, este un duh potrivnic lui Hristos, este duhul lui Antihrist; răspândirea lui înseamnă răspândirea urii faţă de credinţa creştină şi rânduielile creştine de viaţă. Se pare că în jurul nostru cam într-acolo se îndreaptă lucrurile. De vreme ce peste tot nu auzi decât răcnete nelegiuite, nu este de mirare dacă în curând va începe să se întâmple ceea ce a prezis Hristos: „Vor pune mâinile pe voi… şi vă vor prigoni… şi veţi fi duşi… şi vă vor omorî”. Duhul lui Antihrist este întotdeauna acelaşi; ceea ce a fost la început va fi şi acum, poate în altă formă, dar cu acelaşi înţeles. Ce este de făcut, atunci? „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.” Rabdă, având pe buze şi în inimă cuvântul nestrămutat al mărturisirii adevărului.
0 Comments