aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Timotei a Sf. Ap. Pavel (4. 9-22)
9. Străduieşte-te să vii la mine curând;
10. că Dimas, în dragoste cu veacul de-acum, m’a lăsat şi s’a dus la Tesalonic; Crescent, în Galatia; Tit, în Dalmaţia.
11. Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine, că tare-mi este de folos în slujire.
12. Pe Tihic l-am trimis la Efes.
13. Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp; şi cărţile, mai ales pergamentele.
14. Alexandru arămarul mi-a făcut mult rău; Domnul să-i răsplătească după faptele lui.
15. Păzeşte-te şi tu de el, că tare mult s’a împotrivit cuvintelor noastre.
16. La întâia mea apărare nimeni nu mi-a stat alături; dimpotrivă, toţi m’au părăsit. Să nu li se ţină’n seamă!
17. Dar mi-a stat alături Domnul şi m’a întărit, pentru ca prin mine propovăduirea să fie pe de-a’ntregul adeverită şi toate neamurile s’o audă; şi eu am fost izbăvit din gura leului.
18. Domnul mă va izbăvi de toată lucrarea cea rea şi mă va mântui spre împărăţia Sa cea cerească. Lui fie-I slava în vecii vecilor! Amin.
19. Îmbrăţişează-i pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui Onisifor.
20. Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav.
21. Străduieşte-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrăţişează Euvul, Pudenţiu, Linos, Claudia şi fraţii toţi.
22. Domnul fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.
Din Evanghelia după Luca (20, 1-8)
1. Şi a fost că într’una din zile, în timp ce El învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii împreună cu bătrânii;
2. şi, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat această putere?”
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi:
4. Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?”
5. Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?;
6. iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan e profet”.
7. Şi au răspuns că nu ştiu de unde era.
8. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…”.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
Preoţii, cărturarii şi bătrânii nu au crezut în Domnul. Spre a-i aduce la credinţă, Domnul le-a pus întrebarea: „Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?”, subînţelegându-se aici: „Judecaţi fără patimă cu privire la acest lucru şi judecata voastră vă va duce la credinţă!” Ceea ce s-a spus cu privire la Ioan se poate spune şi cu privire la orice întâmplare care a însoţit venirea Domnului în trup şi cu privire la însăşi această venire, cu toate cele legate de ea. Să judece fiecare toate aceste lucruri. Concluzia va fi una singură: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu este Acesta”. Pot veni felurite gânduri, se pot naşte nedumeriri, pot apărea aşa-zise nepotriviri, însă la capătul tuturor cercetărilor va lua naştere desăvârşita încredinţare că nu este alt adevăr afară de cel înfăţişat în Evanghelii şi în scrierile Apostolilor. „Mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup”. Această taină, rămânând în sine o taină, va deveni limpede pentru minte, pentru că aceasta, cercetând cum stau lucrurile, se vede silită de conştiinţă să mărturisească faptul că aşa este, iar nu altfel. Necredincioşii fie că nu cercetează totul cum se cuvine, fie că cercetează superficial, cu minte străină, fie că au dispoziţia nefericită de a se împotrivi cerinţelor credinţei şi, pentru a-şi îndreptăţi necredinţa, se mulţumesc cu orişice dovezi care îi ajută să o tăgăduiască. Pe credincioşi îi clatină cuvintele necredincioşilor fiindcă se mulţumesc cu simpla credinţă, fără să-şi lămurească temeiurile ei. Aceste cuvinte îi prind pe picior greşit, de aceea se şi clătină.
0 Comments