aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (1, 18-20; 2, 8-15)
18. Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, potrivit profeţiilor făcute mai’nainte asupră-ţi, ca’ntru ele să te lupţi lupta cea bună,
19. având credinţă şi conştiinţă bună. Pe aceasta „din urmă” lepădând-o unii, şi-au pierdut credinţa;
20. între ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat Satanei ca să se’nveţe să nu blasfemieze.
8. Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără mânie şi fără şovăire.
9. Tot aşa şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, cu sfială şi cuminţenie să se împodobească: nu cu împletituri de păr şi cu aur sau cu mărgăritare sau cu vestminte scumpe,
10. ci cu fapte bune, aşa cum li se cuvine unor femei care fac mărturie de evlavie.
11. Femeia să asculte învăţătura’n linişte, cu toată supunerea.
12. Eu nu-i îngădui femeii nici să înveţe pe altul, nici să aibă stăpânire asupra bărbatului, ci să stea’n linişte.
13. Fiindcă Adam a fost zidit întâi, apoi Eva;
14. şi Adam n’a fost amăgit; dar femeia, fiind amăgită, s’a făcut călcătoare de poruncă.
15. Ea însă se va mântui prin naştere de copii, dacă cu simplitate rămâne’n credinţă, în iubire şi’n sfinţenie.
Din Evanghelia după Luca (15, 1-10)
1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.
2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: „Acesta-i primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”.
3. Şi le-a spus parabola aceasta, zicând:
4. „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
5. Şi când o găseşte, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
6. şi sosind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
7. Tot aşa, v’o spun Eu vouă, mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n’au nevoie de pocăinţă.
8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă nu aprinde făclia şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?
9. Şi când o găseşte îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit drahma pe care o pierdusem.
10. Tot aşa, v’o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte”.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
Pilda oii rătăcite şi pilda drahmei pierdute. Cât de mare e milostivirea Domnului faţă de noi, păcătoşii! Îi lasă pe toţi drepţii şi se îndreaptă către cei neîndreptaţi, ca să îi îndrepteze; îi caută, iar atunci când îi află Se bucură şi cheamă tot cerul să se bucure împreună cu El. Dar de ce ne caută? Nu ştie unde am ajuns lepădându-ne de El? Ştie şi vede tot; dacă s-ar putea să-i ia pe păcătoşi şi să-i facă drepţi, ar face-o neîntârziat, dar mai înainte este nevoie să-i aducă la pocăinţă, ca întoarcerea lor la Domnul să fie liberă; iar acest lucru nu poate fi înfăptuit printr-o poruncă din afară. Căutarea păcătosului de către Dumnezeu înseamnă aducerea lui la pocăinţă. Dumnezeu rânduieşte totul în jurul lui în aşa fel ca păcătosul să-şi vină în fire şi, văzând hăul spre care se îndreaptă, să se întoarcă. Acesta este rostul tuturor împrejurărilor şi întâmplărilor vieţii, al tuturor întâlnirilor cu minutele de tristeţe şi de bucurie, chiar al cuvintelor şi privirilor. Lucrarea lăuntrică a lui Dumnezeu – prin conştiinţă şi prin celelalte simţuri drepte ale inimii – nu încetează niciodată. Câte nu face Dumnezeu pentru întoarcerea păcătoşilor pe calea virtuţii, iar ei rămân în păcatele lor!… Vrăjmaşul îi întunecă şi li se pare că nu-i nimic, iar dacă îi cuprinde îngrijorarea, spun: „Mâine mă las” şi rămân în starea dinainte. Aşa trece zi după zi, nepăsarea faţă de mântuire creşte mereu. Încă puţin şi ea ajunge la treapta de împietrire în păcat. Va mai veni atunci întoarcerea la Dumnezeu – cine ştie?
0 Comments