aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către corinteni a Sf. Ap. Pavel (4, 9-16)
9. Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte; fiindcă privelişte lumii ne-am făcut, şi îngerilor, şi oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste!
11. Noi până’n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim
12. şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm;
13. defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân’acum.
14. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
15. Că de-aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi; că pe voi èu v’am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie.
16. Aşadar, vă rog eu pe voi: călcaţi pe urmele mele!
Din Evanghelia după Matei (17, 14-23)
14. Şi mergând ei spre mulţime, s’a apropiat de El un om căzându-I în genunchi
15. şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi pătimeşte rău, că deseori cade în foc şi deseori în apă;
16. şi l-am adus la ucenicii Tăi şi ei n’au fost în stare să-l vindece”.
17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?… Aduceţi-Mi-l aici!”
18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s’a vindecat din ceasul acela.
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?”
20. Iar Iisus le-a răspuns: „Din pricina puţinei voastre credinţe; că adevăr vă grăiesc: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo!, şi se va muta şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
21. Căci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune şi prin post”.
22. Întorcându-se ei din Galileea, Iisus le-a spus: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor
23. şi-L vor omorî şi a treia zi va învia”. Şi ei foarte s’au întristat.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
„Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.” Dacă acest neam e izgonit de rugăciunea şi postirea altuia, cu cât mai mult el nu poate să intre în cel ce însuşi e postitor şi rugător. Iată ce îngrădire! Deşi demonii sunt mulţime nenumărată şi văzduhul e plin de ei, nu pot face nimic celui ce se îngrădeşte prin rugăciune şi prin post. Postul este înfrânarea desăvârşită, rugăciunea este desăvârşita părtăşie (comuniune) cu Dumnezeu; postul apără de bântuirile din afară, iar rugăciunea aţinteşte dinlăuntru asupra vrăjmaşilor o panoplie de foc. Pe postitor şi rugător demonii îl simt de departe şi fug de el ca să nu primească lovituri dureroase. Ne e îngăduit să gândim că acolo unde nu este post şi rugăciune s-a şi înfiinţat demonul? Da. Demonii, sălăşluindu-se în om, nu întotdeauna îşi fac simţită adăstarea, ci se ascund, învăţându-şi gazda la tot răul şi abătând-o de la tot binele în chip hoţesc, aşa încât aceasta este încredinţată că singură face tot, împlinind de fapt voia vrăjmaşului său. Tu doar apucă-te de rugăciune şi de post şi vrăjmaşul va fugi îndată, aşteptând prilejul de a se întoarce îndată ce omul părăseşte rugăciunea şi postul.
0 Comments