aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua sobornicească a Sf. Ap. Petru (1, 10-19)
10. De aceea, fraţilor, cu atât mai mult străduiţi-vă să vă faceţi chemarea temeinică şi alegerea, căci făcând aceasta nu veţi greşi niciodată.
11. Fiindcă aşa, cu bogăţie vi se va da intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos.
12. E pricina pentru care va trebui ca eu pururea să vă aduc aminte de acestea, cu toate că voi le ştiţi şi că sunteţi întăriţi în adevărul pe care-l aveţi.
13. Cred că e drept ca, atâta vreme cât sunt în acest cort, să vă ţin treji prin aducere aminte,
14. ştiind eu că degrabă îmi voi lepăda cortul, aşa cum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat.
15. Dar mă voi strădui ca şi după ieşirea mea să fiţi în stare ca’n orice clipă să vă amintiţi de aceste lucruri.
16. Fiindcă nu luându-ne după basme meşteşugite v’am făcut noi cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci pentru că noi înşine cu ochii noştri I-am văzut măreţia
17. atunci când, primind El de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă, un glas ca acesta I-a venit din înălţimea slavei: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit”;
18. noi suntem cei ce-am auzit glasul acesta pogorându-se din cer când eram cu El în muntele cel sfânt.
19. Şi cuvântul profetic îl avem mai întărit, la care voi bine faceţi că luaţi aminte ca la o făclie ce străluceşte’n loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi luceafărul va răsări în inimile voastre.
Din Evanghelia după Matei (17, 1-9)
1. Şi după şase zile, Iisus i-a luat pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus pe un munte înalt, ei între ei.
2. Şi S’a schimbat la faţă înaintea lor; şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele I s’au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie li s’au arătat vorbind cu El.
4. Şi răspunzând Petru, I-a zis lui Iisus: „Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie”.
5. În timp ce el încă vorbea, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei; şi iată glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultaţi!”
6. Şi auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s’au înspăimântat foarte.
7. Şi Iisus a venit la ei şi, atingându-i, le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!”
8. Şi ridicându-şi ei ochii, nu au văzut pe nimeni, ci doar pe Iisus.
9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: „Vedenia aceasta să n’o spuneţi nimănui până când Fiul Omului va învia din morţi”.
Tâlcuire a părintelui Iachint al Putnei,
A revărsat Domnul pe Tabor în inima ucenicilor Săi un strop de bucurie înaintea unui noian de suferințe. A aprins în sufletele lor o candelă a nădejdii înaintea unui val de întuneric. Le-a îngăduit să guste cereasca lumină, pentru ca în vremea răstignirii să nu se îndoiască. Să nu se laude deci Taborul mai mult decât Golgota, nici bucuria împotriva întristării. Ci și Taborul și Golgota împreună să se veselească, și bucuria și suferința prin Hristos să se unească. Golgota, prin crucea durerii, ispășește pe pământ păcatele oamenilor. Taborul, prin văpaia luminii de veci, răsplătește dincolo virtuțile creștinilor. Căci pe pământ este locul ispitelor, al căderilor, al trudelor și al încercărilor, al răstignirii, al morții și al învierii – iar dincolo este locul odihnei, al slavei și al vieții de veci.
0 Comments