Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Sfinților Apostoli (2, 1-11)

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună la un loc.
2. Şi fără de veste s’a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau.
3. Şi limbi ca de foc li s’au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei.
4. Şi s’au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5. Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Şi când s’a făcut vuietul acela, s’a adunat mulţimea şi s’a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa.
7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc?
8. şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?,
9. Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi Romani aflaţi în trecere, Iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreţiile lui Dumnezeu!”

Din Evanghelia după Ioan (7, 37-53; 8, 1-12)

37. Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!
38. Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui”.
39. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise.
40. Deci mulţi din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într’adevăr, Acesta este Profetul!”
41. Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul!” Iar alţii ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hristos?;
42. n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din oraşul Betleem, unde a fost David?…”.
43. Şi dezbinare s’a făcut în mulţime din pricina Lui.
44. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El.
45. Deci slujitorii au venit la arhierei şi la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?”
46. Slujitorii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta”.
47. Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi?;
48. e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?…
49. Dar această mulţime care nu cunoaşte legea, blestemată este!…”.
50. A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El:
51. „Oare legea noastră îl osândeşte pe om fără ca mai întâi să-l asculte şi să cunoască ce a făcut?”
52. Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu se ridică profet…”.
53. Şi s’a dus fiecare la casa lui.
1. Iar Iisus s’a dus la Muntele Măslinilor.
2. Dar dimineaţa a venit iarăşi în templu; şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
3. Şi cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc,
4. I-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă săvârşind adulter.
5. Iar Moise prin lege ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, tu ce zici?…”.
6. Iar pe aceasta o spuneau ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
7. Dar cum ei stăruiau întrebându-L, El S’a ridicat şi le-a zis: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei”.
8. Şi iarăşi plecându-Se în jos, scria pe pământ.
9. Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă; şi a rămas Iisus singur, şi femeia stând în mijloc.
10. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nici unul nu te-a osândit?”
11. Iar ea a zis: „Nici unul, Doamne”. Şi Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi de acum să nu mai păcătuieşti!”
12. După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Săvârşitu-s-a iconomia mântuirii noastre! Se arată de acum roada lucrării fiecăruia din Ipostasurile Preasfintei Treimi. Ceea ce Tatăl a binevoit, ceea ce Fiul a plinit în Sine, Duhul Sfânt a venit acum să dăruiască credincioşilor; căci mântuirea noastră este „după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl. Şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos” (1 Ptr. 1, 2). Drept aceea, ne şi „botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, legându-ne să păzim „tot ce v-am poruncit vouă” (Mt. 28, 19-20). Cei care nu mărturisesc Sfânta Treime nu se pot împărtăşi de lucrările mântuitoare ale Ipostasurilor ei şi, prin urmare, nu pot primi mântuirea. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei deofiinţă şi nedespărţite, Care ne-a încredinţat mărturisirea despre Sine! „Părinte Atotţiitorule, Cuvântule şi Duhule, Fire unită în trei Ipostasuri, mai presus de fiinţă şi preadumnezeiască, întru Tine ne-am botezat şi pe Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii! ”