Povățuitori ai acestei viețuiri creștine sunt vameșii, pescarii, făcătorii de corturi; n-au trăit un șir mărginit de ani, ci trăiesc veșnic. Din această pricină, și după moartea lor, sunt de foarte mult folos celor ce duc o astfel de viață. Acest fel de viețuire nu duce război împotriva oamenilor, ci împotriva demonilor, a puterilor celor fără de trup. Din pricina aceasta, și marele conducător al luptelor lor nu este un om, nici un înger, ci Însuși Dumnezeu. Iar armele acestor ostași sunt la fel cu natura războiului: nu sunt făcute din piele și fier, ci din adevăr, din dreptate, din credință, din întreaga filosofie. Dar pentru că despre aceasta viețuire scrie și Evanghelia de care ne ocupăm acum, să cercetăm cu toată atenția cele spuse atât de lămurit de Matei despre ea. Că toate cele spuse de Matei nu sunt ale lui, ci ale lui Hristos, Care a legiuit o astfel de viețuire. Să o cercetăm cu atenție, ca să putem fi înscriși și noi în ea, să strălucim împreună cu cei care au și trăit această viețuire și au primit cununile cele nemuritoare. Multora li se pare că Evanghelia este foarte ușor de înțeles și că numai profeții sunt grei. Această părere pot să o aibă numai cei care nu-și dau seama de adâncimea ideilor cuprinse în Evanghelie. Dar, pentru a înțelege mai ușor cuvintele mele, vă cer și mă rog – lucru pe care l-am făcut și la tâlcuirea celorlalte cărți ale Sfintei Scripturi – să citiți mai dinainte pericopa evanghelică pe care o tâlcuiesc, pentru ca citirea mai dinainte a pericopei să fie deschizătoare de drum cunoștinței, așa cum a făcut eunucul (Fapte 8, 26-39). Dacă veți face așa, îmi va fi și mie mai ușoară tâlcuirea, că multe sunt locurile greu de înțeles din Evanghelia lui Matei și se întâlnesc la tot pasul.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia I la Matei)

Despre citirea Sfintei Scripturi (3)