Din Faptele Sfinților Apostoli (8, 18-25)

18. Şi Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,
19. zicând: „Daţi-mi şi mie această putere, ca acela pe care eu voi pune mâinile să primească Duh Sfânt”.
20. Iar Petru i-a zis: „Piară banii tăi, şi tu împreună cu ei!, pentru că ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândeşte cu bani;
21. în chemarea aceasta tu n’ai parte şi nici moştenire, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22. Aşadar, pocăieşte-te de această răutate a ta şi roagă-te lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta cugetul inimii;
23. că’ntru amărăciunea fierii şi’ntru legătura nedreptăţii te văd că eşti!”
24. Şi răspunzând Simon, a zis: „Rugaţi-vă voi la Domnul pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis”.
25. Iar ei, după ce au mărturisit şi au grăit cuvântul Domnului, s’au întors la Ierusalim binevestind în multe sate ale Samarinenilor.

Din Evanghelia după Ioan (6, 35-39)

35. Şi Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta.
36. Dar Eu v’am spus că M’aţi şi văzut, şi nu credeţi.
37. Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;
38. pentru că M’am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.
39. Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Sfântul Petru grăieşte către Simon: „Tu n-ai parte, nici moştenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale”. Nu avea parte, iar Simon nici cu gândul nu gândea că a ajuns aşa departe; şi doar pe dinafară nu săvârşise nimic necuviincios, ci numai a gândit în chip nedrept şi cugetul inimii lui a săvârşit un lucru despre care Apostolul nu ştia dacă i se va ierta sau nu, chiar după pocăinţă şi rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Iată ce înseamnă întocmirea inimii şi cugetarea care iese din ea potrivit acestei întocmiri! Judecând în această lumină, omul e într-un fel pe dinafară şi în alt fel pe dinlăuntru: iar lăuntrul lui îl vede numai Dumnezeu, dimpreună cu cei cărora le descoperă Duhul lui Dumnezeu, Care cearcă inimile. Deci, cu ce frică şi cutremur se cade să-şi lucreze fiecare mântuirea! Şi cu câtă osârdie nefăţarnică trebuie să-L roage pe Dumnezeu: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept zideşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Ps. 50). Iar la Judecată va fi lucru de spaimă şi mirare. Domnul va zice: „Nu vă cunosc pe voi” celor ce nu doar au fost încredinţaţi că sunt oameni ai lui Dumnezeu, ci au şi părut altfel în ochii tuturor. Ce ne rămâne, dar? Ne rămâne doar să strigăm: „Cu judecăţile pe care le ştii, mântuieşte-ne pe noi, Doamne! Însuţi, precum ştii, dă rânduială mântuitoare inimii noastre!”.