Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Iezechiel (2, 3-10; 3, 1-3)

3. Şi mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la casa lui Israel, la cei ce s’au răzvrătit împotriva Mea; la ei, care s’au răzvrătit împotriva Mea, ei şi părinţii lor, până’n ziua de astăzi.
4. Şi fiindcă ei sunt copii neobrăzaţi şi cu inima împietrită, Eu te trimit la ei, iar tu le vei spune: Aşa grăieşte Domnul:
5. Doar-doar vor auzi ori se vor teme – fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi – şi vor cunoaşte că profet eşti tu între ei.
6. Iar tu, fiul omului, să nu te temi de ei, şi nici să te înspăimânţi de faţa lor – fiindcă ei îşi vor ieşi din minţi şi se vor ridica împotrivă-ţi de jur-împrejur, iar tu locuieşti în mijlocul scorpionilor –, de vorbele lor să nu te temi şi de faţa lor să nu te înspăimânţi, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi.
7. Şi tu le vei grăi cuvintele Mele; doar-doar vor auzi ori se vor teme, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi.
8. Iar tu, fiul omului, ascultă-L pe Cel care-ţi grăieşte; tu să nu te răzvrăteşti, aşa cum face casa răzvrătirii; deschide-ţi gura şi mănâncă ce-ţi dau Eu”.
9. Şi m’am uitat; şi, iată, o mână întinsă spre mine; şi în ea, o carte făcută sul.
10. Şi El a desfăcut-o în faţa mea: era scrisă şi pe dinlăuntru, şi pe dinafară; şi erau scrise în ea plângere şi bocet şi vai.
1. Şi mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă această carte şi du-te şi grăieşte către fiii lui Israel!”
2. Astfel mi-a deschis el gura şi m’a făcut să mănânc cartea.
3. Şi mi-a zis: „Fiul omului, gura ta va mânca şi pântecele tău se va sătura cu această carte care ţi se dă!” Aşa că am mâncat-o; şi-n gura mea era dulce ca mierea.

Din Cartea Ieșirea (2, 11-22)

11. Şi a fost că după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fraţii săi, fiii lui Israel, şi le-a văzut corvezile. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre fraţii săi, dintre fiii lui Israel.
12. Uitându-se de jur-împrejur şi văzând că nu-i nimeni prin preajmă, el l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
13. A doua zi a ieşit din nou şi a văzut doi evrei certându-se şi i-a zis celui ce purta vina: „De ce-l baţi tu pe aproapele tău?…”.
14. Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine aşa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?” Şi s’a spăimântat Moise şi a zis: „Ieşit-a oare la lumină fapta pe care am făcut-o?”
15. Faraon însă a aflat despre această faptă şi căuta să-l ucidă pe Moise, dar Moise a fugit de faţa lui Faraon şi s’a dus să locuiască în ţara Madian. Şi dac’a sosit în ţara Madian, s’a oprit la o fântână.
16. Preotul din Madian avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor, Ietro. Şi venind ele acolo, au scos apă până ce-au umplut adăpătorile, ca să adape oile lui Ietro, tatăl lor.
17. Dar au venit păstorii şi le-au alungat. Atunci Moise s’a ridicat, le-a luat apărarea, a scos apă şi le-a adăpat oile.
18. Dar când ele au venit la Raguel, tatăl lor, acesta le-a zis: „Cum de-aţi venit voi astăzi atât de devreme?”
19. Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă şi ne-a adăpat oile”.
20. Zis-a el către fiicele sale: „Unde e? cum de l-aţi lăsat aşa? Chemaţi-l să mănânce!”
21. Şi a rămas Moise la omul acela, iar el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soţie.
22. Ea a zămislit şi a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom, zicând: „Străin sunt eu în ţară străină”. Şi dac’a zămislit iarăşi, ea a mai născut un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zicând: „Dumnezeul părintelui meu mi-a fost ajutor şi m’a scăpat din mâna lui Faraon”.

Din Cartea lui Iov (2, 1-10)

1. Şi a fost că’n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la’nfăţişare înaintea Domnului, venit-a şi Diavolul în mijlocul lor să I se’nfăţişeze Domnului.
2. Şi Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?” Iar Diavolul a zis în faţa Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer şi hoinărind de-a lungul şi de-a latul, iată c’am venit”.
3. Şi Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Şi măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-şi piardă averile, el încă se ţine statornic în neprihana lui!”
4. Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Cojoc pentru cojoc! Că dacă-i vorba de viaţa lui, dă omul tot ce are.
5. Nu aşa ne-a fost vorba! Dimpotrivă, ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de osul şi de carnea lui, şi vezi dacă nu te va blagoslovi’n obraz!…”.
6. Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ţi-l dau ţie pe mână; numai de viaţa lui să nu te-atingi!”
7. Diavolul a plecat de dinaintea Domnului şi l-a lovit pe Iov cu bubă rea din tălpi până’n creştet.
8. Şi a luat Iov un ciob ca să-şi radă puroaiele şi s’a aşezat pe gunoi, în afara cetăţii.
9. Şi dac’a trecut o vreme şi înc’o vreme, zis-a către el femeia lui: „Până când oare te vei mai răbda, zicând: – Iată, încă puţin să mai aştept întru nădejdea mântuirii mele!?… Că iată, amintirea ta s’a şters de pe pământ, şi chiar aceea a feciorilor tăi şi a fiicelor tale, pe care’n dureri şi chinuri iam purtat în pântece şi pentru care’n zadar cu osteneli m’am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemişcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică şi umblu din loc în loc şi din casă’n casă, aşteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile şi de durerile ce mă cuprind acum… Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, şi mori!”
10. Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbeşti tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda şi pe cele rele?…”. Şi’n toate aceste întâmplări ce s’au petrecut asupră-i, nimic n’a greşit Iov cu buzele sale’n faţa lui Dumnezeu.

Din Evanghelia după Ioan (12, 17-50)

17. Drept aceea, mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi dădea mărturie;
18. de aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut această minune.
19. Atunci fariseii ziceau între ei: „Vedeţi că’ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s’a dus după el!…”.
20. Şi erau nişte Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se’nchine.
21. Deci aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus”.
22. Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus.
23. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit.
24. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade’n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă.
25. Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, O va păstra pentru viaţa veşnică.
26. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
27. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?… Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta!
28. Părinte, preamăreşte-Ţi numele!…”. Atunci a venit glas din cer, zicând: „L-am şi preamărit, şi iarăşi îl voi preamări!”
29. Iar mulţimea care sta şi care auzise, zicea: „Tunet a fost!” Alţii ziceau: „Înger I-a grăit!”
30. Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32. Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine”.
33. Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.
34. I-a răspuns deci mulţimea: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul Omului?”
35. Atunci le-a zis Iisus: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Şi cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii”. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S’a ascuns de ei.
37. Şi cu toate că atâtea minuni a făcut El în faţa lor, ei tot nu credeau într’Însul.
38. Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Şi cui i s’a descoperit braţul Domnului?
39. De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia:
40. El ochii lor i-a orbit şi inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă şi cu inima să nu’nţeleagă, ca nu cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec.
41. Pe acestea le-a zis Isaia când I-a văzut slava şi a grăit despre El.
42. Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au crezut într’Însul, dar n’o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă;
43. căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
44. Iar Iisus a strigat şi a zis: „Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M’a trimis pe Mine.
45. Şi cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M’a trimis pe Mine.
46. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n’am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cel ce se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit, acela îl va judeca în ziua de apoi;
49. pentru că Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl, Cel ce M’a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun şi ce să grăiesc.
50. Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce grăiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa grăiesc”.

Din Evanghelia după Matei (24, 6-16)

6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă’nspăimântaţi, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul.
7. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri.
8. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.
9. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu.
10. Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor urî.
11. Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi vor amăgi.
12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
14. Şi această Evanghelie a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15. Deci, când veţi vedea ceea ce s’a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt – cine citeşte, să înţeleagă –,
16. atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi;

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

O cuvântare către ucenici căreia nu i se poate afla asemănare nu doar în toate scrierile omeneşti, dar nici măcar în Scripturile dumnezeieşti. Acum, după cum ne arată Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicată ungerea Lui cu mir, căci aceasta Îi slujea ca pregătire pentru moarte. Înaintea ochilor Lui deja nu se mai afla altceva decât moartea – taina din urmă a venirii Sale pe pământ pentru a noastră mântuire. Să ne adâncim şi noi în contemplarea acestei morţi de taină, pentru a scoate din ea bună nădejde de mântuire pentru sufletele noastre cele împovărate de păcate multe şi care nu ştiu cum să-şi afle tihna de mustrările conştiinţei ce se deşteaptă şi de simţirea că dreaptă este înfricoşata şi nemitarnica judecată a lui Dumnezeu care pluteşte deasupra noastră.