Din Prorocia lui Iezechiel (1, 21-28)

21. Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când ele se ridicau de la pământ, odată cu ele se ridicau şi roţile, căci duh de viaţă era în roţi.
22. Asemănarea de deasupra capetelor făpturilor celor vii era ca tăria cerului, ca o înfăţişare de cristal răspândită pe deasupra aripilor lor;
23. iar sub tăria cerului, aripile lor întinse, bătând una spre alta; şi câte două pentru fiecare, cu care îşi acopereau trupurile.
24. Şi’n timp ce ele zburau, auzeam fâlfâitul aripilor lor ca un glas de ape multe, ca glasul Celui-Puternic; când mergeau, era sunet de grai ca un zgomot de oaste tăbărâtă; când stăteau, aripile lor încetau.
25. Şi, iată, glas de deasupra tăriei cerului ce se afla peste capetele lor! Când ele se opreau, aripile li se lăsau în jos.
26. Iar deasupra tăriei cerului ce se afla deasupra capetelor lor era ceva ca înfăţişarea safirului; şi ceva ce semăna cu un tron; iar peste ceea ce semăna cu un tron era o asemănare ca înfăţişarea unui om, deasupra.
27. Şi am văzut ceva ca faţa chihlimbarului şi ca o înfăţişare de foc împrejurul lăuntrului său; în sus de ceea ce părea a fi coapsele sale şi până jos de la ceea ce părea a fi coapsele sale am văzut înfăţişare de foc, şi strălucirea ei de jur-împrejur.
28. Precum arată curcubeul din nor în zi de ploaie, aşa era vederea strălucirii de jur-împrejur. Aceasta a fost vederea asemănării slavei Domnului; şi am văzut şi am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glas grăind.

Din Cartea Ieșirea (2, 5-10)

5. Atunci fata lui Faraon s’a coborât la Râu să se scalde, în timp ce slujnicele ei se preumblau de-a lungul râului. Şi văzând ea lădiţa în păpuriş, şi-a trimis slujnica de-a luat-o.
6. Şi dac’a deschis-o, a văzut în lădiţă un copil plângând. Fetei lui Faraon i s’a făcut milă de el şi a zis: „Acesta-i dintre pruncii Evreilor”.
7. Dar sora sa a zis către fata lui Faraon: „Vrei să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?”
8. Fata lui Faraon i-a zis: „Du-te!” Iar copila s’a dus şi a chemat-o pe mama pruncului.
9. Atunci fata lui Faraon i-a zis: „Ia-mi copilul acesta şi alăptează-mi-l, iar eu am să-ţi dau plata cuvenită!” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.
10. Şi dacă băiatul a crescut, ea i l-a adus fetei lui Faraon. El i-a fost acesteia ca un fiu, iar ea i-a pus numele Moise, pentru că zicea: „Din apă l-am scos”.

Din Cartea lui Iov (1, 13-22)

13. Şi a fost că’ntr’o zi feciorii lui Iov şi fiicele lui beau vin în casa fratelui lor mai mare.
14. Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Perechile de boi arau şi asinele păşteau pe lângă ei,
15. când prădătorii au năvălit asuprăle şi leau dus, iar pe slugi le-au trecut prin sabie; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!”
16. În timp ce el încă grăia, un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Foc din cer a căzut şi a mistuit oile, arzându-i şi pe păstori; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste!”
17. N’a sfârşit bine vorba când un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Caldeii au năvălit asupră-ne în trei pâlcuri, au înconjurat cămilele şi le-au luat, iar pe slugi leau ucis cu sabia; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!”
18. În timp ce încă vorbea, un alt vestitor a venit şi ia spus lui Iov: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
19. când iată că dinspre pustie un vânt puternic s’a stârnit de năprasnă, a zguduit cele patru colţuri ale casei, casa s’a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au murit; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste”.
20. Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfâşiat hainele, şi-a tuns părul capului, şi-a presărat ţărână pe cap, a căzut cu faţa la pământ şi s’a închinat, zicând:
21. „Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi întoarce’n matca mea; Domnul a dat, Domnul a luat; cum I-a plăcut Domnului, aşa s’a făcut; fie numele Domnului binecuvântat!”
22. Întru acestea toate câte i s’au întâmplat, Iov nu a păcătuit în faţa Domnului şi nu L-a făcut pe Dumnezeu nebun.

Din Evanghelia după Matei (22, 15-46; 23, 1-39; 24, 36-51; 25, 1-46; 26, 1-2)

15. Atunci mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
16. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor.
17. Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?”
18. Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19. Arătaţi-Mi banul dajdiei”. Iar ei I-au adus un dinar.
20. Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?”
21. Ei au zis: „Ale cezarului”. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!”
22. Şi auzind ei acestea, s’au minunat; şi, lăsându-L, s’au dus.
23. În ziua aceea s’au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat,
24. zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s’o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său.
25. Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său;
26. asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea;
27. şi în urma tuturor a murit şi femeia.
28. La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie”.
29. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu.
30. Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31. Iar despre învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice:
32. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor”.
33. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.
34. Şi a uzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s’au adunat laolaltă;
35. şi unul din ei, învăţător de lege, L-a întrebat ispitindu-L:
36. „Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?”
37. Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.
38. Aceasta este marea şi întâia poruncă.
39. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40. De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii”.
41. Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat,
42. zicând: „Ce părere aveţi despre Hristos?: al cui fiu este?” Ei I-au zis: „Al lui David”.
43. El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duh, Îl numeşte pe El Domn când spune:
44. Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?
45. Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?”
46. Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n’a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.
1. Atunci le-a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. zicând: „Pe scaunul lui Moise s’au aşezat cărturarii şi fariseii;
3. deci, pe toate câte vă vor spune faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei spun, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
5. Şi toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni; că-şi lăţesc filacteriil şi-şi măresc ciucurii de la poale.
6. Şi la ospeţe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâi
7. şi să fie salutaţi în pieţe şi numiţi de oameni «Rabbi».
8. Voi însă să nu vă numiţi «rabbi», căci unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, căci Învăţătorul vostru unul este, Hristos.
11. Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Iar cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit, şi cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat.
13. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că închideţi împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre.
14. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că mâncaţi casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul?
18. Şi mai spuneţi: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?;
20. deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate câte sunt pe el;
21. iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
22. şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi;
24. călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne’nfrânar.
26. Fariseu orb!, curăţă’ntâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi cea din afară să fie curată!
27. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că semănaţi cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.
29. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele profeţilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor
30. şi ziceţi: Dac’am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n’am fi fost părtaşi cu ei la sângele profeţilor!;
31. aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe profeţi.
32. Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate’n cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s’a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!
37. Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n’aţi vrut.
38. Iată, vi se lasă casa pustie!
39. Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”
36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;
38. că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. şi n’au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
41. din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
42. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că’n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
45. Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?
46. Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;
47. adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.
48. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie…,
49. şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi’n ceasul pe care nu-l ştie
51. şi-l va despica în două şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
1. Atunci asemăna-se-va împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit întru întâmpinarea mirelui.
2. Dar cinci dintre ele erau nebun şi cinci înţelepte.
3. Cele nebune, luându-şi candelele, n’au luat cu ele şi untdelemn.
4. Iar cele înţelepte, odată cu candelele şi-au luat şi untdelemn în vase.
5. Dar zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit.
6. Iar la miezul nopţii s’a făcut strigare: Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpinarea lui!.
7. Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele.
8. Iar cele nebune le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele.
9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă.
10. Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s’a închis.
11. Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!
12. Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu!
13. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.
14. Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa:
15. unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.
16. Îndată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
17. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi.
18. Iar cel care primise un talant s’a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
19. Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s’a socotit cu ele.
20. Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
21. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22. Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
23. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n’ai semănat şi aduni de unde n’ai răspândit
25. şi, temându-mă, m’am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău.
26. Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n’am semănat şi adun de unde n’am răspândit?
27. Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă.
28. Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.
29. Că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are.
30. Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
31. Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M’aţi primit;
36. gol, şi M’aţi îmbrăcat; bolnav, şi M’aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine».
37. Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?»
40. Şi răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut».
41. Atunci va zice şi celor din stânga: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. străin am fost şi nu M’aţi primit; gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M’aţi cercetat».
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?»
45. Atunci le va răspunde, zicând: «Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut».
46. Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică”.
1. Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi:
2. „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Acum poporul, preoţii şi mai marii iudeilor ascultă pentru cea din urmă oară cuvântul Domnului în templu, şi acest cuvânt a fost atotcuprinzător: a cuprins toate cele trecute, cele de față şi cele viitoare. Prin întrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat să se înţeleagă că El este Mesia Cel adevărat; prin pilda celor doi fii, a arătat că iudeii vor fi lepădaţi, iar în locul lor vor fi chemaţi păgânii; prin pilda lucrătorilor viei le-a spus că pe cei lepădaţi îi aşteaptă pierzarea; prin pilda nunții fiului de împărat a învăţat că şi dintre cei ce vor veni la Dânsul nu toţi vor fi vrednici, ci se vor arăta unii pe care pe bună dreptate îi va arunca în întunericul cel mai din afară; răspunzând la întrebările privitoare la dajdia către cezar şi la cea dintâi poruncă, precum şi prin cuvântarea de osândă arată trăsăturile proprii vieţii mântuitoare; în fine, luând deoparte pe ucenici, le-a povestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului şi le descoperă taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva să asculte toate acestea cu luare aminte pentru a se încredinţa că El este adevăratul Mântuitor al lumii – Hristosul – şi să se supună poruncilor şi învăţăturii Lui. Până în ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credinţa în Domnul şi, deşteptând în creştin conştiinţa a ceea ce trebuie să fie şi trebuie să aştepte el, de a-i înfierbânta râvna, arătându-l mărturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci şi cu fapta.