Din Proorocia lui Isaia (45, 11-18)

11. Că aşa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel, Cel ce le-a făcut pe cele ce vor fi: – Voi Mă întrebaţi despre fiii Mei şi despre fiicele Mele, şi voi îmi porunciţi asupra lucrului mâinilor Mele?
12. Eu am făcut pământul şi pe omul de pe el, Eu cu mâna Mea am întărit cerul şi tuturor stelelor le-am dat porunci.
13. Eu l-am ridicat să fie rege cu dreptate, şi toate căile lui sunt drepte; el va zidi cetatea Mea şi robia poporului Meu o va întoarce fără răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul Atotţiitorul.
14. Aşa zice Domnul Atotţiitorul: – Egiptul s’a trudit pentru Tine, iar mărfurile Etiopienilor şi Sabeenii cei înalţi la statură vor trece de partea Ta şi vor fi robii Tăi şi’n urma Ta vor merge legaţi în cătuşe şi la Tine vor ajunge şi Ţie ţi se vor supune şi Ţie ţi se vor ruga, pentru că Dumnezeu este în Tine şi’n afară de Tine nu este Dumnezeu.
15. Că Tu eşti Dumnezeu, dar noi n’am ştiut-o, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorul.
16. Toţi potrivnicii Lui vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi şi’ntru ruşine vor umbla. Voi, insulelor, înnoiţi-vă pentru Mine!
17. Israel e mântuit de Domnul cu mântuire veşnică: ei niciodată nu vor fi ruşinaţi ori înfruntaţi.
18. Aşa zice Domnul, Cel ce a făcut cerul, Acest Dumnezeu Care Şi-a arătat pământul şi l-a făcut; El i-a pus rânduială, El nu degeaba l-a făcut, ci să fie locuit; Eu sunt Domnul, şi nimeni în afară.

Din Cartea Facerii (18, 20-33)

20. Şi a zis Domnul: „Mare-i strigarea’mpotriva Sodomei şi Gomorei, şi mari fără margini sunt păcatele lor.
21. Aşadar, Mă voi pogorî şi voi vedea dacă faptele lor se potrivesc cu strigarea care’mpotrivă-le a ajuns până la Mine; iar dacă nu, să ştiu”.
22. Oamenii au plecat de acolo şi mergeau spre Sodoma, în timp ce Avraam încă stătea înaintea Domnului.
23. Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? şi-i va fi oare celui drept ca şi cum ar fi păcătos?
24. Presupunând că’n cetatea aceea sunt cincizeci de drepţi, îi vei face să piară? Oare nu vei cruţa tot locul acela de dragul celor cincizeci de drepţi ce se află’n cetate?
25. Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos şi să-i fie celui drept ca şi cum ar fi păcătos! Departe de Tine! El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?”
26. Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepţi în sânul cetăţii, de dragul lor voi cruţa tot locul”.
27. Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc către Domnul meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!
28. Să presupunem că din cei cincizeci de drepţi lipsesc cinci; din pricina celor cinci vei pierde oare toată cetatea?” El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei patruzeci şi cinci, nu o voi pierde”.
29. Şi din nou I-a grăit [Avraam] şi I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?” Iar El a zis: „Nu, de dragul celor patruzeci nu o voi pierde”.
30. Şi a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo doar treizeci?” Iar El a zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi pierde”.
31. Şi a zis [Avraam]: „Iată că încă mai cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?” El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci nu o voi pierde”.
32. Şi [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie Domnul meu dacă voi mai grăi încă o dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar zece?” Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul celor zece, nu o voi pierde”.
33. Şi dacă Domnul Şi-a isprăvit vorba cu Avraam, S’a dus; iar Avraam s’a întors la locul său.

Din Proverbele lui Solomon (16, 16-33; 17, 1-16)

16. Cuiburile înţelepciunii sunt mai alese decât aurul şi cuiburile cunoaşterii sunt mai alese decât argintul.
17. Cărările vieţii abat de la rău, iar căile dreptăţii sunt lungime de viaţă.
18. Cel ce primeşte învăţătură va fi plin de bunătăţi, iar cel ce păzeşte mustrările se va înţelepţi.
19. Cel care-şi ţine căile îşi păzeşte sufletul, iar cel care-şi iubeşte viaţa îşi opreşte gura.
20. Mândria merge înaintea nimicirii, iar înaintea căderii, gândul cel rău.
21. Mai bun este cel blând cu smerenie decât cel care împarte prăzile cu cel mândru.
22. Isteţul în tot ce face îşi află bunătăţi, iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit.
23. Unii îi numesc răi pe cei înţelepţi şi pe cei pricepuţi, dar cei cu vorbe dulci îşi vor auzi mai multe.
24. Cugetarea e un izvor de viaţă pentru cei ce o au, dar învăţătura nebunilor este rea.
25. Inima înţeleptului cunoaşte ceea ce-i iese din gură, pe buze el poartă cunoaştere.
26. Fagure de miere sunt cuvintele bune şi vindecare sufletului e dulceaţa lor.
27. Sunt căi care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului.
28. Omul care munceşte, pentru el munceşte şi-şi alungă propria sa prăbuşire, dar omul sucit îşi poartă pieirea în propria sa gură.
29. Omul fără minte îşi sapă luişi răul şi foc îşi adună pe buze.
30. Omul sucit răspândeşte răul şi făclie vicleană le aprinde celor răi, iar pe prieteni îi desparte.
31. Omul nelegiuit îşi înşală prietenii şi-i îndrumă pe căi care nu sunt bune.
32. Cel ce se uită ţintă plănuieşte blestemăţii şi dacă-şi muşcă buzele alege tot ce-i rău; acela e un cuptor al răutăţii.
33. Bătrâneţea e cununa cinstirii, dacă se află în căile dreptăţii.
1. Mai bun e un dumicat cu plăcere şi’n pace decât o casă doldora de bunătăţi şi jertfe nedrepte, cu vrajbă.
2. Servul grijuliu îşi stăpâneşte stăpânii nemintoşi şi el le împarte fraţilor părţile.
3. Aşa cum aurul şi argintul se lămuresc în cuptor, tot astfel inimile cele alese, lângă Domnul.
4. Omul rău ascultă de limba nelegiuiţilor, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase.
5. Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut, iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va rămâne nepedepsit; dar cel ce simte milă, milă va afla.
6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, iar părinţii lor sunt lauda copiilor. Cel credincios are’ntreaga lume plină de bănet, dar necredinciosul, nici un bănuţ.
7. Cel fără minte nu-şi apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase.
8. Învăţătura e bună răsplată celor ce se ţin de ea: oriîncotro se întoarce, ea e pe drumul cel bun.
9. Cel ce ascunde strâmbătatea umblă după prietenie, dar cel ce-i urăşte ascunzişul desparte prieteni şi casnici.
10. Ameninţarea sfărâmă inima înţeleptului, dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte.
11. Omul rău scorneşte certuri, dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne’ndurător.
12. Purtarea de grijă îi revine omului grijuliu, dar nemintosul cugetă lucruri rele.
13. Din casa celui ce plăteşte cu rău pentru bine răul nu se va muta.
14. O lege dreaptă le dă cuvintelor putere, dar cearta şi vrajba aduc după ele sărăcia.
15. Cel ce hotărăşte că ce-i drept e strâmb şi că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este şi urâciune în faţa lui Dumnezeu.
16. De ce are nebunul de toate? că doar nu poate nemintosul să cumpere înţelepciune!

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu” (Înţelep. Sol. 3, 1). Iar sufletele păcătoşilor în mâna cui sunt? Mântuitorul le-a spus apostolilor că satana a stăruit să-i cearnă cum se cerne grâul, adică să-i abată de la calea cea dreaptă, să-i ia în mâinile sale şi să facă ce vrea cu ei. Ca atare, toţi cei care se abat de la Domnul sunt în mâinile satanei, care îi cerne şi îi aruncă încotro vrea. Păcătoşii sunt tot timpul ameţiţi, fiindcă vrăjmaşul îi învârte într-o parte şi într-alta, nedându-le vreme să se dezmeticească; şi cum bagă de seamă că vreunul din ei începe să-şi vină în fire, îl zgâlţâie şi mai tare, ca să-i tulbure iar capul şi gândurile să i se împrăştie.