Din Proorocia lui Isaia (42, 5-16)

5. Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi i-a dat aşezare, Cel ce a întărit pământul şi tot ce e pe el şi poporului de pe el îi dă suflare şi duh celor ce umblă pe el:
6. Eu, Domnul Dumnezeu, Eu Te-am chemat întru dreptate şi de mână Te voi ţine şi Te voi întări; unui neam Te-am dat spre legământ şi neamurilor spre luminare,
7. ca să deschizi ochii orbilor, să-i scoţi din legături pe cei legaţi şi din adâncul temniţei pe cei ce stau în întuneric.
8. Eu sunt Domnul Dumnezeu: acesta-Mi este numele; slava Mea nu i-o voi trece altuia, nici laudele Mele chipurilor cioplite.
9. Iată, cele dintru’nceput au venit, precum şi cele noi pe care Eu le vestesc; mai înainte de a fi fost spuse, ele vi s’au arătat.
10. Cântaţi-I Domnului cântare nouă, voi, cei ce sunteţi stăpânia Lui; din marginile pământului măriţi-I numele, voi, cei ce coborâţi la mare şi navigaţi pe ea, voi, insule, şi cei ce locuiţi în ele.
11. Veseleşte-te, pustie, şi satele din tine, colibele şi cei ce locuiesc în Chedar; veseli-se-vor cei ce locuiesc în stâncă şi din coama munţilor vor striga.
12. Ei îi vor da slavă lui Dumnezeu, laudele Lui în insule le vor vesti.
13. Domnul Dumnezeul puterilor va ieşi şi războiul îl va sfărâma; râvna o va stârni şi cu tărie va striga’mpotriva vrăjmaşilor Săi.
14. Dintotdeauna am tăcut; oare şi de-acum înainte voi tăcea şi voi răbda? Am îndurat ca o femeie ce naşte; acum dintr’o dată voi smulge şi voi usca.
15. Munţi şi dealuri voi pustii, iarba lor o voi usca; râurile le voi face insule şi bălţile le voi seca.
16. Şi voi aduce orbii pe o cale pe care n’o ştiau şi-i voi face să umble pe cărări pe care nu le-au cunoscut; întunericul lor îl voi face lumină şi pe cele colţuroase le voi face netede. Acestea-s lucrurile pe care le voi face şi pe ei nu-i voi părăsi.

Din Cartea Facerii (17, 1-9)

1. Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S’a arătat lui Avram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tău; mergi în căile Mele şi fii desăvârşit
2. şi voi încheia legământul Meu între Mine şi tine şi te voi înmulţi foarte”.
3. Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu i-a grăit, zicând:
4. „Eu sunt, şi iată că legământul Meu e cu tine şi tu vei fi tată a mulţime de neamuri;
5. şi de-acum nu te vei mai chema cu numele de Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci te voi face tată a mulţime de neamuri;
6. şi foarte roditor te voi face, foarte; şi din tine voi face neamuri, şi regi se vor ridica din tine.
7. Legământul Meu îl voi pune între Mine şi tine şi seminţia ta de după tine, întru tot neamul lor, legământ veşnic pentru ca Eu să fiu Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.
8. Şi-ţi voi da ţie şi seminţiei tale de după tine pământu’n care pribegeşti acum, tot pământul Canaanului, în stăpânire veşnică, şi Eu le voi fi lor Dumnezeu”.
9. Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi de după tine’ntru tot neamul lor.

Din Proverbele lui Solomon (15, 20-33; 16, 1-9)

20. Căile celor leneşi sunt aşternute cu spini, dar ale celor harnici sunt căi bătute.
21. Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl, iar fiul fără minte îşi batjocoreşte mama.
22. Cărările nebunului n’au nici un înţeles, dar omul cuminte merge cu îndreptar.
23. Cei ce nu cinstesc adunările tăgăduiesc schimbul de păreri, dar sfatul rămâne în inimile celor ce se sfătuiesc;
24. omul rău nu-i va da ascultare, nici că va spune în obşte ceva bun sau potrivit.
25. Gândurile înţeleptului sunt căi ale vieţii, aşa ca el să se ferească de iad şi să se mântuiască.
26. Domnul surpă casele batjocoritorilor, dar El întăreşte hotarul văduvei.
27. Gândul nedrept e urâciune în faţa Domnului, dar spusele celor curaţi au măreţie.
28. Cel ce primeşte mită se nimiceşte pe sine, dar cel ce urăşte primirea de mită, acela viu va fi.
29. Păcatele se curăţesc prin milostenii şi credinţă, iar cu frica de Domnul se fereşte fiecare de rău.
30. Inimile drepţilor cugetă credinţă, dar gura necredincioşilor răspunde lucruri rele.
31. Căile oamenilor drepţi sunt bineprimite de Domnul; prin ele, chiar duşmanii devin prieteni.
32. Departe stă Dumnezeu de cei necredincioşi, dar El ascultă rugăciunile drepţilor.
33. Mai bine e să primeşti puţin cu dreptate decât roade multe pe nedrept.
1. Inima omului să gândească ce e drept, pentru ca paşii lui să-i îndrume Dumnezeu pe calea cea dreaptă.
2. Ochiul care se desfată’n frumuseţe veseleşte inima şi o veste bună îngraşă oasele.
3. Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine, dar cel ce ţine seamă de mustrări îşi iubeşte sufletul.
4. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar răsplata ei e înalta cinstire.
5. Toate lucrurile celui smerit sunt vădite’n faţa lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi vor pieri în ziua cea rea.
6. Tot cel ce are inima mândră e necurat în faţa lui Dumnezeu, iar cel ce dă mâna cu nedreptate nu va rămâne nepedepsit.
7. Începutul căii celei bune este a face dreptate, căci ea e primită de Dumnezeu mai mult decât a-I aduce jertfe.
8. Acela care-L caută pe Domnul va afla cunoaştere cu dreptate, iar cei ce-L caută drept, pace vor afla.
9. Toate lucrurile Domnului sunt făcute cu dreptate, iar necredinciosul e păstrat pentru ziua cea rea.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Înaintea căderii merge cugetarea la rele” (Pilde 16, 18). Asta înseamnă că dacă nu vei îngădui gândurile rele, n-ai a te teme de cădere. Şi, cu toate acestea, ce lucru este mai nebăgat în seamă de oameni? Gândurile. Oamenii le îngăduie să flecărească cum şi când vor şi nici nu se gândesc să le astâmpere ori să le îndrepte spre îndeletniciri raţionale. Şi în această învălmăşeală lăuntrică se furişează vrăjmaşul, strecoară în inimă răul, o amăgeşte şi o pleacă spre acest rău. Şi omul, fără să bage de seamă, se arată gata să facă răul. Nu îi rămâne decât fie să împlinească răul ascuns în inimă, fie să lupte. Nenorocirea noastră e că mai nimeni nu face alegerea aceasta din urmă, ci toţi urmează răului de parcă ar fi duşi legaţi.