Din Cartea Facerii (12, 1-7)

1. Şi a zis Domnul către Avram: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta Eu.
2. Şi Eu voi face din tine un neam mare; şi te voi binecuvânta şi-ţi voi mări numele şi tu vei fi izvor de binecuvântare.
3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi’ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului”.
4. Şi a plecat Avram, aşa cum îi zisese Domnul; cu el s’a dus şi Lot. Iar Avram era de şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.
5. Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile pe care le agonisiseră şi toţi oamenii pe care-i dobândiseră în Haran, şi au ieşit ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în ţara Canaan.
6. Şi Avram a străbătut ţara de-a lungul ei până la locul numit Sihem, până la stejarul Mamvri. Pe-atunci trăiau în ţara aceea Canaaneenii.
7. Şi Domnul i S’a arătat lui Avram şi i-a zis: „Ţara aceasta Eu o voi da seminţiei tale”. Şi acolo I-a zidit Avram un jertfelnic Domnului Care i Se arătase.

Din Proverbele lui Solomon (14, 15-26)

15. Omul simplu dă crezare fiecărui cuvânt, dar isteţul vine la gândul de-pe-urmă.
16. Înţeleptul are teamă şi se fereşte de rău, dar nemintosul se încrede în sine şi se adună cu nelegiuiţii.
17. Cel grabnic la mânie lucrează cu nesocotinţă, dar omul înţelept multe rabdă.
18. Cei fără minte împart răutate, dar cei cu mintea isteaţă se ţin de pricepere.
19. Oamenii răi vor luneca în faţa celor buni, iar necredincioşii vor sluji la uşile celor drepţi.
20. Prietenii îi vor urî pe prietenii săraci, dar prietenii celor bogaţi sunt mulţi.
21. Cel care-l necinsteşte pe nevoiaş păcătuieşte, dar fericit este cel ce-i miluieşte pe săraci.
22. Cei rătăciţi pun la cale lucruri rele, dar cei buni pun la cale milă şi adevăr. Cei ce meşteresc răul nu cunosc mila şi credinţa; milostenia şi credincioşia se află la cei ce meşteresc binele.
23. Tot cel ce se îngrijeşte are de prisos, dar cel dezmierdat şi nepăsător va duce lipsă.
24. Omul isteţ e cununa înţelepţilor, dar pierderea de timp a nemintoşilor e rea.
25. Martorul de bună-credinţă mântuieşte un suflet de la rău, dar înşelătorul aţâţă minciuna.
26. Nădejdea celui tare stă în frica de Domnul, şi fiilor săi le va lăsa un reazem de pace.

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (6, 9-12)

9. Dar cu toate că noi vorbim aşa, totuşi despre voi, iubiţilor, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi prielnice mântuirii.
10. Căci Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care-aţi arătat-o pentru numele Lui prin aceea că le-aţi slujit sfinţilor, şi încă le slujiţi.
11. Dorim dar ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă pentru adeverirea pân’la sfârşit a nădejdii,
12. aşa încât să nu fiţi lenevoşi, ci următori ai celor ce prin credinţă şi răbdare moştenesc făgăduinţele.

Din Epistola întâi către corinteni a Sf. Ap. Pavel (4, 13-17)

13. defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân’acum.
14. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
15. Că de-aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi; că pe voi èu v’am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie.
16. Aşadar, vă rog eu pe voi: călcaţi pe urmele mele!
17. Pentru aceasta l-am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios întru Domnul. El vă va aduce aminte de căile mele cele întru Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica.

Din Evanghelia după Marcu (7, 31-37)

31. Şi plecând iarăşi din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei.
32. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el.
33. Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba.
34. Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!”, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!”
35. Şi îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat şi vorbea bine.
36. Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau.
37. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.

Din Evanghelia după Ioan (5, 24-30)

24. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă.
25. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine;
27. şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul;
29. şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei.
30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Trupul şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu” (1 Cor. 15, 50). Prin urmare, pentru a primi Împărăţia este nevoie să te lipseşti de trup şi de sânge, adică să te statorniceşti într-un astfel de viaţă de parcă trupul şi sângele nici nu ar exista. Aici se ajunge prin desăvârşita lepădare de faptele trupului şi ale sângelui. „Faptele trupului sunt cunoscute şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora”. Înşirând toate acestea, Apostolul adaugă: „Vă spun dinainte, precum şi mai înainte v-am spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 19-21). Cel ce are urechi de auzit să audă!