Din Proorocia lui Isaia (29, 13-23)

13. Şi a zis Domnul: – Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui e departe de Mine; dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând porunci şi învăţături omeneşti.
14. De aceea, iată, Eu Îmi voi pune în gând să strămut poporul acesta, şi-l voi strămuta; pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor, iar deşteptăciunea celor deştepţi o voi ascunde.
15. Vai celor ce-şi adâncesc sfatul, dar nu prin Domnul! Vai celor ce fac sfat într’ascuns şi ale căror lucruri sunt în întuneric şi vor zice: „Cine ne-a văzut?” sau: „Cine ne va şti, pe noi şi ceea ce facem noi?”.
16. Oare vă veţi socoti ca lutul olarului? Un lucru plăsmuit îi va spune oare celui ce l-a plăsmuit: „Nu tu m’ai plăsmuit!”? sau făptura, celui ce a făcut-o: „Nu cu înţelepciune m’ai făcut!”?.
17. Nu e oare încă puţin, şi Libanul se va schimba ca muntele Carmel şi Carmelul se va socoti ca un crâng?
18. Şi’n ziua aceea surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi cei din întuneric şi cei din negură; şi ochii orbilor vor vedea;
19. şi cu veselie se vor bucura săracii de dragul Domnului, iar cei fără nădejde între oameni se vor umple de bucurie.
20. Nelegiuitul s’a făcut de nimic, trufaşul a pierit, nimiciţi au fost cei ce’ntru răutate săvârşesc fărădelege,
21. precum şi cei care-i fac pe oameni să păcătuiască prin cuvânt; iar pe cei ce mustră prin pieţe îi va da peste cap, pentru că’ntru nedreptate l-au dat la o parte pe cel drept.
22. De aceea, aşa zice Domnul despre casa lui Iacob, cel pe care l-a ales din Avraam: – Nu acum va fi ruşinat Iacob şi nu acum îşi va schimba Israel înfăţişarea,
23. ci, atunci când fiii lor vor vedea lucrurile Mele, de dragul Meu Îmi vor sfinţi numele şi-L vor sfinţi pe Sfântul lui Iacob şi de Dumnezeul lui Israel se vor teme.

Din Cartea Facerii (10, 32; 11,1-9)

32. Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, după urmaşii lor şi după naţiile lor. Din ele s’au răspândit insulele neamurilor pe pământ după potop.
1. Pământu’ntreg avea pe-atunci o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
2. Şi a fost că, pornind din părţile Răsăritului, oamenii au găsit un şes în ţara Şinear şi s’au aşezat acolo.
3. Şi au zis unul către altul: „Hai să facem cărămizi şi să le ardem în foc!” Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
4. Şi au zis: „Hai să ne clădim un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer, şi să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe faţa ’ntregului pământ!”
5. Şi S’a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi a zis Domnul: „Iată că ei sunt un singur popor şi au toţi o singură limbă; şi acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce şi-au pus în gând să facă.
7. Hai să ne pogorâm şi acolo să le încâlcim graiul, pentru ca unul altuia să nu-şi mai înţeleagă limba”.
8. Şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe faţa ’ntregului pământ şi ei au încetat să mai zidească cetatea şi turnul.
9. E pricina pentru care cetatea aceea s’a numit Babilon, pentru că acolo a încâlcit Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul Dumnezeu pe toată faţa pământului.

Din Proverbele lui Solomon (13, 19-25; 14, 1-6)

19. Învăţătura îndepărtează sărăcia şi ocara, iar cel ce şi-a însuşit mustrările va fi slăvit.
20. Dorinţele credincioşilor îndulcesc sufletul, dar lucrurile necredincioşilor sunt departe de cunoaştere.
21. Cel ce umblă cu înţelepţii înţelept va fi, dar cel ce umblă cu descreieraţii, aşa va fi cunoscut.
22. Pe păcătoşi îi urmăreşte răul, dar pe cei drepţi îi va ajunge binele.
23. Omul bun îşi va lăsa moştenitori pe fiii fiilor, dar bogăţia necredincioşilor e strânsă pentru cei drepţi.
24. Drepţii vor petrece mulţi ani în bogăţie, dar nedrepţii degrab vor pieri.
25. Cel ce cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, dar cel care-l iubeşte îl mustră cu grijă.
1. Femeile înţelepte zidesc case, dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei.
2. Cel ce merge drept se teme de Domnul, dar cel ce’n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu degetul.
3. Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie, dar buzele înţelepţilor îi păzesc pe aceştia.
4. Unde nu sunt boi, ieslea e curată, dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului.
5. Martorul de bună-credinţă nu minte, dar mărturia strâmbă aţâţă minciuni.
6. La cei răi vei căuta înţelepciunea şi nu o vei afla, dar priceperea e lesne de găsit la cei înţelepţi.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Zis-a Domnul către Avraam: Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi da Eu” (Fac. 12, 1). Aceasta este o pildă limpede a acelei schimbări a inimii care se săvârşeşte în adevăraţii credincioşi atunci când ei îşi iau crucea fără făţărnicie şi urmează lui Hristos. Îşi părăsesc tatăl – sinele, răstignindu-l prin lepădarea de sine; îşi părăsesc neamul – înclinările, patimile şi obiceiurile păcătoase, răstignindu-le prin hotărârea de a urma întru toate, neabătut, poruncile ucigătoare de patimi ale Domnului; îşi părăsesc pământul – întregul tărâm al păcatului – lumea cu toate cerinţele ei, răstignind-o prin hotărârea de a fi străin faţă de ea, chiar dacă pentru asta ar trebui să sufere nu numai pierderi în avut şi situaţie socială, ci chiar şi moartea.