Din Proorocia lui Isaia (28, 14-22)

14. De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, bărbaţi necăjiţi, şi voi, mai-marii poporului din Ierusalim.
15. De vreme ce voi aţi zis: „Făcut-am un legământ cu iadul şi o înţelegere cu moartea: furtună năprasnică de va trece, ea nu va veni peste noi; din minciună ne-am făcut nădejde şi de minciună vom fi ocrotiţi”,
16. de aceea, aşa zice Domnul: – Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului o piatră de mare preţ, anume aleasă, o piatră pentru capul unghiului, o piatră nestemată pentru temeliile lui; şi cel ce va crede în El nu se va ruşina.
17. Şi voi face ca judecata să fie spre nădejde, iar mila Mea va fi pentru cumpenele drepte; iar voi, cei ce zadarnic nădăjduiţi în minciună, cum că furtuna nicicum nu va da peste voi
18. decât dacă vi s’ar strica legământul cu moartea şi dacă nădejdea voastră în iad n’ar mai sta în picioare, ei bine, dacă furtună năprasnică va veni peste voi, de ea veţi fi culcaţi la pământ;
19. ori de câte ori va trece, vă va lua la vale; dimineaţă de dimineaţă ea va trece ziua, iar noaptea fi-va nădejde rea. Învăţaţi-vă să auziţi,
20. voi, cei necăjiţi; noi nu putem să ne batem, noi înşine suntem prea slabi pentru a ne aduna.
21. Că în muntele necredincioşilor Se va ridica Domnul, şi în Valea Gabaonului va fi; lucrurile Sale Şi le va face cu mânie, chiar un lucru plin de amărăciune, şi mânia Lui va lucra neobişnuit, şi amărăciunea Lui neobişnuită va fi.
22. De aceea, nu vă veseliţi, şi nici legăturile voastre să nu se facă puternice, căci am auzit de lucruri isprăvite şi retezate de Domnul Atotţiitorul, pe care El le va face pe’ntregul pământ.

Din Cartea Facerii (9, 18-29 10, 1)

18. Iar fiii lui Noe care au ieşit din corabie erau Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan.
19. Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe; din ei s’au răspândit [oamenii] pe ’ntregul pământ.
20. Noe a prins a fi lucrător de pământ şi a sădit vie.
21. Şi a băut vin şi s’a îmbătat şi s’a dezvelit în cortul său.
22. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, le-a spus celor doi fraţi ai săi.
23. Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o amândoi pe umeri şi, mergând cu spatele’nainte, au acoperit goliciunea tatălui lor; cum ei îşi aveau feţele întoarse înapoi, n’au văzut goliciunea tatălui lor.
24. Când Noe s’a trezit din vin, a înţeles ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr,
25. şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Robul robilor le va fi el fraţilor săi!”
26. Şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, iar Canaan să fie robul său;
27. să-l înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să locuiască’n corturile lui Sem, iar Canaan să le fie slugă”.
28. După potop, Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani.
29. Iar de toate, zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani; şi a murit.
1. Iată-i pe urmaşii fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, cărora li s’au născut fii după potop.

Din Proverbele lui Solomon (12, 23-28 13, 1-10)

23. Urâciune Îi sunt Domnului buzele mincinoase, dar cel ce lucrează cu credincioşie Îi e bine primit.
24. Omul care cunoaşte e tron al priceperii, dar inima nebunilor întâmpinată va fi cu blesteme.
25. Mâna celor aleşi va dobândi cu uşurinţă stăpânire, dar cei vicleni vor fi de pradă.
26. Un cuvânt înfricoşător înfricoşează inima dreptului, dar o veste bună îl înveseleşte.
27. Cel ce hotărăşte drept îşi devine sieşi prieten, dar gândurile necredincioşilor sunt lipsite de milă. Pe cei ce păcătuiesc îi vor ajunge relele, iar calea necredincioşilor îi va duce aiurea.
28. Omul viclean nu va nimeri vânatul, dar omul curat e o avere scumpă.
1. Copilul isteţ e ascultător faţă de tatăl său, dar cel neascultător se va nimici.
2. Omul bun va mânca din roadele dreptăţii, dar vieţile nelegiuiţilor se vor sfârşi de timpuriu.
3. Cel ce-şi păzeşte gura, sufletul şi-l păzeşte; dar cel care-şi pripeşte buzele, frică-şi va aduce sieşi.
4. Cel fără nici o treabă o duce’ntr’o poftă, dar mâinile celor harnici se află’n luare-aminte.
5. Omul drept urăşte vorba nedreaptă, dar necredinciosul e ruşinat şi n’are încredere.
6. Dreptatea îi păzeşte pe cei lipsiţi de răutate, dar pe cei necredincioşi îi face răi păcatul.
7. Sunt unii care, neavând nimic, se îmbogăţesc, şi sunt alţii care se umilesc în mijlocul multor bogăţii.
8. Bogăţia omului e răscumpărarea vieţii lui, dar săracul nu suferă ameninţarea.
9. Drepţii au pururea lumină, dar lumina necredincioşilor se va stinge. Sufletele viclene se rătăcesc în păcate, dar drepţii au îndurare şi miluiesc.
10. Omul rău cu sudalmă face răul, dar cei ce se cunosc pe ei înşişi sunt înţelepţi.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Cela ce cruţă toiagul, urăşte pe fiul său; iar cela ce-l iubeşte, îl ceartă cu osârdie” (Pilde 13, 25). Să-i lăsăm deoparte pe copii şi să vorbim despre noi înşine. Cu privire la fiecare din noi aceste cuvinte înseamnă următorul lucru: nu te cruţa pe tine însuţi, pedepseşte-te cu osârdie. Autocompătimirea este rădăcina tuturor abaterilor noastre spre păcat; iar cine nu va face pogorământ pentru sine, acela va sta neclintit întru cele bune. Mai înainte de toate, trebuie ţinut în cea mai aspră disciplină trupul, această slugă fără minte. Când îl istoveşti, este smerit; dar dă-i o cât de mică uşurare şi va începe să-şi scoată ghearele şi să freamăte cu ochi iubitori de patimi. Uluitor este însă acest fapt de care nici nu-ţi mai vine să vorbeşti: toţi sunt de partea trupului şi născocesc pentru el tot soiul de desfătări. Chiar şi ştiinţa nu poate, parcă, altfel. Ce fel de ştiinţă va mai fi fiind şi asta?