Din Proorocia lui Isaia (26, 1-21; 27, 1-7)

1. În ziua aceea vor cânta cântarea aceasta în ţara Iudeii: – Iată o cetate tare, şi El va face ca zidul şi meterezele ei să fie mântuirea noastră.
2. Deschideţi porţile să intre poporul care păzeşte dreptatea şi păzeşte adevărul,
3. cel ce apără adevărul şi păzeşte pacea; că în Tine, Doamne,
4. în Tine am nădăjduit de-a pururi, în Tine, Dumnezeul Cel mare, Cel veşnic,
5. Cel ce i-ai smerit, coborându-i, pe cei ce locuiesc întru cele înalte; Tu vei dărâma cetăţi puternice, pân’la pământ le vei prăbuşi;
6. şi vor călca pe ele picioarele celor blânzi şi paşii celor smeriţi.
7. Calea binecredincioşilor netedă s’a făcut, gata e calea binecredincioşilor.
8. Căci calea Domnului judecată este; întru numele Tău am nădăjduit şi’ntru amintirea Ta
9. din dorul sufletului nostru. Spre Tine, Dumnezeule, de noapte caută sufletul meu, căci lumină pe pământ sunt poruncile Tale; învăţaţi-vă dreptatea, voi, cei ce locuiţi pământul!
10. Căci necredinciosul e părăsit; nimeni care nu va învăţa ce e dreptatea pe pământ nu va putea săvârşi adevărul. Ducă-se de aici necredinciosul, ca să nu vadă slava Domnului!
11. Doamne, înalt este braţul Tău, ei însă n’au ştiut-o; dar când o vor cunoaşte se vor ruşina; poporul neştiutor va fi cuprins de râvnă, iar acum focul îi va mistui pe cei potrivnici.
12. Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne pace, că pe toate ni le-ai dat.
13. Doamne, Dumnezeul nostru, fă-ţi din noi agoniseala Ta! Doamne, în afară de Tine pe un altul nu-l ştim, numele Tău îl numim.
14. Dar morţii viaţă nu vor vedea şi nici doctorii în nici un chip nu-i vor învia; de aceea mânie ai adus asupră-le şi i-ai nimicit şi pe toţi bărbaţii lor i-ai luat de la ei;
15. adu, Doamne, mai multe rele asupră-le, adu mai multe rele asupra slăviţilor pământului!
16. Doamne, în necaz ne-am adus aminte de Tine, în mic necaz certarea Ta ne-a fost.
17. Ca o femeie’n chinuri când e să nască şi strigă’ntru durerea ei, aşa I-am fost noi Celui iubit al Tău.
18. De frica Ta, Doamne, noi am zămislit şi ne-am chinuit şi suflul mântuirii Tale l-am născut, pe care noi pe pământ l-am săvârşit; noi nu vom cădea, dar vor cădea toţi cei ce locuiesc pământul.
19. Morţii vor învia, cei din morminte se vor scula şi cei ce sunt în pământ se vor veseli; că roua de la Tine le este vindecare, dar pământul necredincioşilor va pieri.
20. Mergi, poporul Meu, intră’n cămările tale, închide-ţi uşa, ascunde-te puţin, cât de cât, până ce mânia Domnului va fi trecut.
21. Că, iată, din locaşul Său cel sfânt va aduce Domnul mânie peste locuitorii pământului; la rândul său, pământul îşi va da pe faţă sângele şi nu-i va mai ascunde pe cei ucişi.
1. În ziua aceea va aduce Dumnezeu sabia cea sfântă şi mare şi puternică asupra balaurului, a şarpelui ce fuge, asupra balaurului, a şarpelui încolăcit, şi va ucide balaurul.
2. În ziua aceea va fi o vie frumoasă şi un dor de a-i cânta o cântare:
3. Cetate tare sunt eu, cetate împresurată; zadarnic o voi uda, că noaptea-i ca şi cum n’ar fi, iar ziua zidul va cădea.
4. E cineva să nu şi-o fi dorit? Cine-i acel ce mă va pune să duc eu grija paielor din câmp? Din pricina acestui război am lepădat-o; de aceea făcut-a Domnul asupră-i toate câte El a rânduit.
5. Sunt arsă scrum. Cei ce locuiesc în ea strigă: – Să facem pace cu El, să facem pace!
6. Cei care vin sunt fiii lui Iacob; Israel va odrăsli şi va înflori şi de rodul său va fi plină lumea.
7. Fi-va el lovit aşa cum a lovit? fi-va el ucis aşa cum a ucis?

Din Cartea Facerii (9, 8-17)

8. Şi i-a grăit Dumnezeu lui Noe şi fiilor săi care erau cu el, zicând:
9. „Iată, Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri de după voi
10. şi cu toate fiinţele vii care sunt cu voi: cu păsările, cu dobitoacele şi cu toate fiarele pământului care sunt cu voi, cu toate câte au ieşit din corabie;
11. cu voi închei acest legământ: nici un trup nu va mai pieri de apele potopului şi nici un potop nu va mai fi să pustiască pământul”.
12. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată semnul legământului pe care Eu îl fac cu voi şi cu toată fiinţa vie care este cu voi, din neam în neam şi de-a pururi:
13. curcubeul Meu îl aşez în nor, ca să fie el semn al legământului dintre Mine şi pământ.
14. Şi fi-va că ori de câte ori voi aduna nor deasupra pământului şi curcubeul Meu se va arăta în nor,
15. Îmi voi aduce aminte de legământul Meu pe care l-am încheiat cu voi şi cu toată fiinţa vie a oricărui trup, şi apele nu vor mai deveni potop ca să nimicească tot trupul.
16. Fi-va curcubeul Meu în nor şi Eu îl voi vedea şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi toată fiinţa vie din tot trupul care este pe pământ!”
17. Şi a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ.”

Din Proverbele lui Solomon (12, 8-22)

8. Gura cunoscătorului o laudă omul, dar pe cel împietrit la inimă îl ia în derâdere.
9. Mai bun e omul umil care munceşte pentru el decât cel ce se cinsteşte pe sine şi umblă după pâine.
10. Omului drept îi e milă de animalele lui, dar inima necredincioşilor e lipsită de milă.
11. Cel ce-şi lucrează pământul se va îndestula de pâine, dar cei ce umblă după deşertăciuni sunt lipsiţi de minte.
12. Cel ce se veseleşte’n petreceri cu vin necinste va lăsa în propria lui fortăreaţă.
13. Dorinţele necredincioşilor sunt rele, dar rădăcinile credincioşilor sunt bine înfipte.
14. Păcătosul cade în laţ din pricina păcatelor buzelor sale, dar dreptul scapă din el. Cel ce priveşte lin va afla milă, dar cel ce se hlizeşte pe la porţi necăjeşte suflete.
15. Din roadele gurii sale se va umple sufletul omului de bunătăţi şi răsplata buzelor lui i se va da.
16. În ochii nebunilor, căile lor sunt drepte, dar înţeleptul ascultă de sfaturi.
17. Nebunul în aceeaşi zi îşi arată mânia, dar omul isteţ îşi ascunde dispreţul.
18. Omul drept va vesti credinţa temeinică, dar mărturia celor nedrepţi e înşelătoare.
19. Sunt unii care, atunci când vorbesc, parcă rănesc cu sabia, dar limbile înţelepţilor vindecă.
20. Buzele adevărate fac mărturia dreaptă, dar martorul grabnic are limbă nedreaptă.
21. Vicleşug este în inima celui ce meştereşte răul, iar cei ce voiesc pace se vor veseli.
22. Dreptului nu-i place nimic din ceea ce e strâmb, dar cei necredincioşi se vor umple de rele.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

În limba rusă cuvântul „botez” (kreşcenie) este apropiat de cuvântul „cruce” (krest). Fericită potrivire: căci deşi lucrarea văzută a botezului este afundarea, fiinţa/ esența sa este împreună-răstignirea cu Hristos pe crucea lăuntrică, duhovnicească. Apostolul Pavel grăieşte: „Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El” (Rom. 6, 6). Aceasta nu este o acţiune mecanică, ci o schimbare sufletească sau o întoarcere totală a gândurilor, scopurilor, dorinţelor, simţămintelor. Mai înainte, toate acestea erau mânjite de iubirea de sine; acum ele sunt închinate cu lepădare de sine lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, prin harul Duhului Sfânt. Vei zice: „n-am ştiut asta când am fost botezat”. Acum pricepi şi trebuie să iei asupra conştiinţei tale împlinirea sensului botezului, fiindcă el este de neşters. Chiar şi la judecată pecetea lui se va vădi fie ca să te apere, fie ca să te osândească.