Din Proorocia lui Isaia (25, 1-9)

1. Doamne, Dumnezeul meu, pe Tine Te voi preamări, numelui Tău îi voi cânta, că Tu ai făcut lucruri minunate, chiar şi sfatul dintru’nceput şi adevărat; aşa să fie, Doamne!
2. Că Tu ai prefăcut cetăţi în ţărână, chiar cetăţi anume întărite aşa ca temeliile lor să dureze; cetatea necredincioşilor în veac nu se va zidi.
3. De aceea Te va binecuvânta poporul cel sărac şi cetăţile oamenilor năpăstuiţi Te vor binecuvânta.
4. Că ajutor Te-ai făcut în toată cetatea smerită şi adăpost celor descurajaţi de lipsuri; Tu îi vei scăpa de oameni răi; adăpost Te-ai făcut celor însetaţi şi dulce adiere oamenilor necăjiţi.
5. Te vom binecuvânta ca nişte oameni cu inima săracă, însetaţi în Sion din pricina necredincioşilor pe mâna cărora ne-ai dat.
6. Ospăţ va face Domnul Atotţiitorul pentru toate neamurile; pe muntele acesta vor bea veselie, vin vor bea;
7. cu mir se vor unge în muntele acesta. Pe toate acestea împarte-le neamurilor, căci sfatul acesta-i mai presus de neamurile toate.
8. Moartea a biruit şi om a’nghiţit, dar iarăşi a luat Dumnezeu toată lacrima de pe toată faţa. Ocara poporului Său a luat-o de pe tot pământul, căci gura Domnului a grăit acestea.
9. Şi’n ziua aceea vor zice: „Iată-L pe Dumnezeul nostru în Care am nădăjduit, şi El ne va mântui; Acesta este Domnul, noi L-am aşteptat, noi ne-am bucurat şi’ntru mântuirea noastră ne vom veseli”.

Din Cartea Facerii (8, 21-22; 9, 1-7)

21. Şi Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui; şi nici nu voi mai pierde toate făpturile vii aşa cum am făcut.
22. De-acum, câte zile va avea pământul, semănat şi secerat, frig şi căldură, vară şi iarnă, ziuă şi noapte nu vor mai înceta!”
1. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!
2. Groaza şi frica de voi fie peste toate fiarele pământului, peste toate păsările cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; pe mâna voastră le-am dat.
3. Tot ce se mişcă şi tot ce trăieşte fie-vă spre hrană; aşa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat.
4. Numai carne cu viaţa ei – sângele – să nu mâncaţi.
5. Cât despre viaţa voastră – sângele –, pentru ea voi cere socoteală de la toată fiara; şi de la fratele omului voi cere socoteală pentru viaţa omului.
6. Cel ce va vărsa sânge de om, de către om îi va fi sângele vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om.
7. Voi însă creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!”

Din Proverbele lui Solomon (11, 19-31; 12, 1-6)

19. Fiul cel drept se naşte spre viaţă, dar prigonirea necredincioşilor sfârşeşte în moarte.
20. Urâciune în faţa Domnului sunt căile strâmbe, dar toţi cei neprihăniţi în căile lor sunt bineveniţi.
21. Cel ce dă mâna întru nedreptate nu va rămâne nepedepsit, dar cel ce seamănă dreptate, răsplată dreaptă va primi.
22. Frumuseţea femeii fără minte e ca cercelul de aur în nările porcului.
23. Orice dorinţă a omului drept e bună, dar nădejdea necredincioşilor va pieri.
24. Sunt unii care risipesc ce e al lor şi fac mai mult şi sunt alţii care adună ce nu e al lor şi sărăcesc.
25. Tot sufletul simplu e binecuvântat, dar omul mânios nu arată bine.
26. Cel ce ţine strânsura, pentru păgâni o ţine; dar binecuvântare este pe capul celui ce dă.
27. Cel ce plăsmuieşte sfaturi bune caută daruri bune, dar pe cel ce caută răul, răul îl va ajunge.
28. Cel ce se încrede în avuţie, acela va cădea, dar cel care-i ajută pe cei drepţi, acela se va ridica.
29. Cel ce nu se poartă bine cu casa lui, acela va moşteni vânt, iar nebunul va fi sluga înţeleptului.
30. Din roada dreptăţii creşte pomul vieţii, dar sufletele nelegiuiţilor vor fi ucise de timpuriu.
31. Dacă omul drept abia se mântuieşte, atunci necredinciosul şi păcătosul unde se vor ivi?
1. Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte priceperea, dar cel ce urăşte mustrările e nebun.
2. Cel ce află har de la Domnul devine mai bun, dar omul nelegiuit se va trece’n tăcere.
3. Din nelegiuire nu-şi agoniseşte omul bunăstare, iar rădăcinile drepţilor nu vor fi smulse.
4. Femeia virtuoasă îi e cunună bărbatului ei; dar precum viermele în lemn, aşa îşi nimiceşte bărbatul femeia care face răul.
5. Gândurile celor drepţi sunt gânduri drepte, dar necredincioşii născocesc înşelăciuni.
6. Cuvintele necredincioşilor sunt înşelătoare, dar gura celor drepţi pe aceştia îi va izbăvi.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Potrivit Apostolului Petru, botezul este „făgăduinţa cugetului bun către Dumnezeu” (1 Ptr. 3, 21). Cel care se botează făgăduieşte să-şi trăiască restul vieţii cu conştiinţa curată, ţinând toate poruncile Domnului, pe care le primeşte în conştiinţa sa. Curăţia sufletească este o trăsătură a celui botezat. Apostolul Pavel asemuieşte strălucirea vieţii lui cu strălucirea Domnului înviat: „Că precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Rom. 6, 4). Prin botez, omul cel vechi, iubitor de păcat moare, şi învie om nou, râvnitor către fapte bune. „Aşa şi voi”, cei botezaţi, „socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu întru Iisus Hristos, Domnul nostru. Deci să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui; nici să puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu. Păcatul nu trebuie să aibă stăpânire asupra voastră” (Rom. 6, 11-14).