Din Cartea Facerii (5, 25-32; 6, 1-8)

25. Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s’a născut Lameh.
26. După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s’au născut fii şi fiice.
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani; şi a murit.
28. Lameh a trăit o sută optzeci şi opt de ani şi atunci i s’a născut un fiu
29. şi l-a numit cu numele de Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia în osteneala noastră şi’n durerea mâinilor noastre, ce vine din pământul pe care Domnul Dumnezeu l-a blestemat”.
30. Şi după naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute şaizeci şi cinci de ani şi i s’au născut fii şi fiice.
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost şapte sute cincizeci şi trei de ani; şi a murit.
32. Noe era de cinci sute de ani când le-a dat naştere celor trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
1. Şi a fost că după ce au început oamenii a se înmulţi pe pământ şi li s’au născut fiice,
2. fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au luat dintre ele soţii, care pe cine şi-a ales.
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în oamenii aceştia, pentru că ei sunt numai trup; aşadar, zilele lor vor fi o sută douăzeci de ani!”
4. În zilele acelea erau pe pământ uriaşi, şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: aceştia sunt uriaşii din vechime, oamenii cei vestiţi.
5. Dar Domnul Dumnezeu a văzut că răutatea oamenilor s’a mărit pe pământ şi că toată închipuirea din gândul inimii lor era fără’ncetare numai spre rău.
6. Şi S’a căit Dumnezeu că l-a făcut pe om pe pământ, şi S’a mâhnit întru inima Sa.
7. Şi a zis Domnul: „Şterge-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om pân’ la dobitoc şi de la târâtoare pân’ la păsările cerului, căci Mă căiesc că le-am făcut”.
8. Noe însă a aflat har în faţa Domnului Dumnezeu.

Din Proverbele lui Solomon (6, 20-34)

20. Fiule, păzeşte legile tatălui tău şi nu lepăda rânduielile maicii tale;
21. ţine-le pururea lipite de sufletul tău şi’n jurul grumazului tău înfăşurate;
22. când umbli, călăuză să-ţi fie; când dormi, să te păzească, iar când te scoli, să stea de vorbă cu tine.
23. Că porunca legii este sfeşnic şi lumină şi drum în viaţă şi mustrare şi învăţătură,
24. ca să te păzească de femeia cu bărbat şi de pâra limbii străine.
25. Să nu te biruiască pofta de frumuseţe, nici nu te lăsa vânat de înşişi ochii tăi şi nici nu te lăsa înşelat de genele ei;
26. că preţul desfrânatei este cât al unei pâini, dar femeia vânează sufletele cinstite ale bărbaţilor.
27. Oare va ascunde cineva foc în sân fără să-şi ardă hainele?
28. Oare va călca cineva pe jăratic fără să-şi ardă picioarele?
29. Aşa-i cu cel ce intră la femeie cu bărbat: tot cel ce se atinge de ea nu va fi fără vină.
30. Nu-i de mirare când cineva e prins furând, că el fură ca să sature un stomac flămând;
31. şi dacă-i prins, de şapte ori va plăti şi cu toate averile lui se va răscumpăra;
32. dar desfrânatul e lipsit de minte, pricină pentru care-şi agoniseşte pieirea sufletului;
33. chinuri şi ocară suferă şi batjocura lui în veac nu se va şterge.
34. Căci gelozia aprinde mânia bărbatului ei şi milă nu-i va fi în ziua răzbunării; nici o răscumpărare nu-i va stinge duşmănia, nici mulţime de daruri va fi să-l îmblânzească.

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (3, 12-16)

12. Luaţi aminte, fraţilor, ca nu cumva în vreunul dintre voi să fie o inimă vicleană’ntru necredinţă, care să vă’ndepărteze de la Dumnezeul Cel-Viu.
13. Dimpotrivă, unii pe alţii îndemnaţi-vă în fiecare zi, atâta vreme cât putem s’o chemăm astăzi, pentru ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului.
14. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă pân’la sfârşit vom ţine cu tărie începutul fiinţării noastre întru El,
15. de vreme ce s’a zis: Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, să nu vă învârtoşaţi inimile ca atunci, la Răzvrătire.
16. Cine sunt cei ce auzind s’au răzvrătit? Oare nu toţi cei ce au ieşit din Egipt cu Moise?

Din Epistola întâi către tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (4, 13-17)

13. Dar, fraţilor, nu vrem ca voi să fiţi în neştiinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au nădejde.
14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa pe cei adormiţi prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El.
15. Căci pe aceasta v’o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămaşi până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiţi.
16. Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului şi’n trâmbiţa lui Dumnezeu, Însuşi Domnul Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi;
17. după aceea noi, cei vii, cei rămaşi, împreună cu ei vom fi răpiţi în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel pururea cu Domnul vom fi.

Din Evanghelia după Marcu (1, 35-44)

35. Şi a doua zi, sculându-Se foarte de noapte, a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu şi Se ruga acolo.
36. Iar Simon şi cei ce erau cu el s’au dus după Dânsul.
37. Şi, aflându-L, I-au zis: „Toţi Te caută”.
38. Iar El le-a zis: „Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, că pentru aceasta am venit”.
39. Şi a propovăduit în sinagogile lor, în toată Galileea, scoţându-i pe demoni.
40. Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: „Dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti”.
41. Şi făcându-I-Se milă, Şi-a întins mâna şi S’a atins de el şi i-a zis: „Vreau, curăţeşte-te!”
42. Şi îndată s’a depărtat lepra de pe el şi s’a curăţit.
43. Şi dându-i poruncă aspră, îndată l-a scos afară
44. şi i-a zis: „Ia seama, să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, iar pentru curăţirea ta să duci cele rânduite de Moise, să le fie lor mărturie”.

Din Evanghelia după Ioan (5, 24-30)

24. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă.
25. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine;
27. şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul;
29. şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei.
30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„A ieşit Iisus şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.” (Mc. 1, 35). Domnul se roagă aici ca om sau, mai bine zis, ca Cel ce S-a înomenit cu fire omenească. Rugăciunea Lui mijloceşte pentru noi şi este, totodată, pilduitoare pentru omenitatea Lui, care se cuvenea să intre pe o anumită cale în stăpânirea Dumnezeiescului. În acest din urmă înţeles, ea este pentru noi o pildă. Apostolul Pavel ne învaţă că Duhul se roagă în cei ce L-au primit şi, fireşte, nu Se roagă singur, ci dând imbold năzuinţei duhului omenesc de a se ruga lui Dumnezeu: şi iată că avem aici rugăciunea mişcată de Duhul Sfânt. Aceasta însă este treapta de sus a rugăciunii. Calea către această treaptă este, pentru cei ce caută curăţirea şi sfinţirea, nevoinţa întru rugăciune. Însingurarea, noaptea sunt cele mai prielnice împrejurări pentru această nevoinţă; iar nevoinţa în sine stă în multe îngenunchieri însoţite de suspinări ale inimii. Osteneşte-te iar şi iar, izgonind orişice lenevie. Domnul se va milostivi de tine şi îţi va da duhul rugăciunii, care începe să lucreze în tine ca răsuflarea în trup. Pune început! Iată acum vremea bineprimită.