Din Proorocia lui Isaia (4, 2-5; 7, 1-25)

2. Şi’n ziua aceea va străluci Dumnezeu cu slavă în sfat pe pământ, ca să înalţe şi să umple de slavă rămăşiţa lui Israel.
3. Şi va fi că rămăşiţa rămasă în Sion şi rămăşiţa rămasă în Ierusalim chema-se-vor sfinţi, toţi cei scrişi pentru viaţă în Ierusalim.
4. Că Domnul va spăla spurcăciunea fiilor şi a fiicelor Sionului şi va curăţi sângele din mijlocul lor cu duhul judecăţii şi cu duhul arderii.
5. Şi va veni; şi fiece loc al muntelui Sion şi toate împrejurimile lui vor fi umbrite ziua de un nor, iar noaptea vor fi ca un fum şi ca o lumină de foc înflăcărat; deasupra tuturor, slava va fi acoperământ
1. Şi a fost că’n zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s’a ridicat Raţon, regele Aramului, ca împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, să lovească Ierusalimul, dar n’au izbutit să-l biruie.
2. Şi’n casa lui David s’a adus o veste care spunea: „Aram a ţinut un sfat de taină cu Efraim…”. Atunci sufletul i s’a uluit – şi sufletul poporului său – aşa cum un copac în pădure se clatină de vânt.
3. Şi a zis Domnul către Isaia: „Ieşi în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău Iaşub, cel ce a rămas, la iezerul din drumul de sus al ţarinii nălbitorului.
4. Şi să-i zici: – Ai grijă să nu vorbeşti şi nu te teme, nici să-ţi tremure inima din pricina acestor doi tăciuni care fumegă; fiindcă atunci când îmi va trece mânia cea iute, Eu iarăşi voi vindeca.
5. Cât despre fiul lui Aram şi fiul lui Remalia, de vreme ce ei s’au sfătuit în rău, zicând:
6. – Ne vom ridica împotriva Iudeii şi, după ce vom vorbi cu ei, îi vom întoarce de partea noastră, iar peste ea îl vom pune rege pe fiul lui Tabeel…,
7. aşa zice Domnul Atotţiitorul: – Sfatul acesta nu va dura, şi nici măcar va fi;
8. ci capul lui Aram e Damascul şi capul Damascului e Reţin; încă şaizeci şi cinci de ani, şi regatul lui Efraim va înceta să mai fie popor.
9. Iar capul lui Efraim e Somoron şi capul lui Somoron e fiul lui Remalia; dar dacă nu credeţi, nici că veţi fi în stare să înţelegeţi”.
10. Şi Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zicând:
11. „Cere pentru tine un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adânc sau în înălţime!”
12. Şi a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici îl voi ispiti pe Domnul!”
13. Iar el [Isaia] a zis: „Ascultă acum, tu, casa lui David: Nu vă ajunge că staţi de capul oamenilor? Staţi acum şi de capul lui Dumnezeu?
14. Pentru aceasta, Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va purta în pântece şi va naşte fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel.
15. Unt şi miere va mânca, înainte de a şti: fie să osebească răul, fie să aleagă binele.
16. Că mai înainte de a cunoaşte Pruncul binele sau răul, El dă răul la o parte şi alege binele, iar pământul din pricina căruia cei doi regi îţi insuflă teamă va fi părăsit.
17. Ci va aduce Dumnezeu peste tine şi peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum niciodată n’au mai venit din ziua în care Efraim s’a’ndepărtat de Iuda – regele Asirienilor”.
18. Şi va fi că’n ziua aceea Domnul va şuiera spre muştele care stăpânesc o parte a râului Egiptului şi spre albina ce se află în ţara Asirienilor.
19. Şi toate vor năvăli şi se vor aşeza în văile ţării şi’n vizuinile stâncilor şi’n peşteri şi’n tot ce e surpătură şi scorbură.
20. Şi’n ziua aceea Domnul va rade – cu briciul închiriat în părţile de dincolo de râul regelui Asirienilor – capul şi perii picioarelor, ba încă şi barba o va lua.
21. Şi va fi că’n ziua aceea va creşte omul o junincă şi două oi;
22. şi va fi că din belşugul lor de lapte, tot cel rămas pe pământ se va hrăni cu unt şi miere.
23. Şi va fi că’n ziua aceea tot locul unde vor fi o mie de viţe [preţuind] o mie de sicli de argint va deveni ţelină şi spini.
24. Acolo se va intra cu arcul şi săgeata, căci ţelină şi spini va fi tot pământul.
25. Şi fiece munte va fi cu deadinsul arat, şi frică acolo nu va veni; că din ţelină şi din spini va fi păşune pentru turme şi loc pentru pasul boului.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea sunt ieşirile vieţii” (Pilde 4. 23). Creştinul care a postit, s-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine înnoieşte în sine izvoarele harului deschise în el prin Sfântul Botez, care după aceea au fost de atâtea ori înnoroite prin nepăsare şi căderi şi de atâtea ori au fost curăţite prin pocăinţă. Acum ele sunt iarăşi curăţite după ultimele căderi. Să le păzim deci, cel puţin de acum, a nu le astupa iarăşi prin neluare aminte, împrăştiere şi nepăsare faţă de acele lucrări prin care se păstrează curăţenia şi dreapta curgere a apelor lor. Să prelungim postirea, să nu dăm frâu liber simţurilor, să nu contenim a ne ruga cu osârdie şi lacrimi, să nu uităm faptele dragostei, să căutăm ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi, mai presus de toate, să vorbim cu Domnul, Care este în noi, şi prin această împreună-vorbire să păstrăm în noi frica de Domnul şi râvna de a plăcea lui Dumnezeu, în care se şi află izvoarele vieţii noastre duhovniceşti!