Din Proorocia lui Isaia (3, 1-13)

1. Iată, Stăpânul, Domnul Atotţiitorul, va arunca în afara Ierusalimului şi a Iudeii pe omul tare şi pe femeia tare, puterea pâinii şi puterea apei,
2. pe cel uriaş şi pe cel puternic, pe războinic şi pe judecător, pe profet, pe ghicitor şi pe omul bătrân,
3. pe căpetenia peste cincizeci, pe sfetnicul minunat şi pe meşterul înţelept şi pe ascultătorul treaz.
4. Şi voi pune peste ei mai-mari tinerei, şi batjocoritori îi vor stăpâni.
5. Şi’n popor se va arunca unul asupra altuia, om asupra omului şi vecin asupra vecinului, copilandrul cu batjocură asupra bătrânului, omul de nimic asupra celui de neam bun.
6. Că omul se va apuca de fratele său ca de casnicul tatălui său, zicând: „Ai pe tine o haină, fii căpetenia noastră, ţine’n mână bucatele mele!”
7. Şi răspunzând el în ziua aceea, va zice: „Nu voi fi căpetenia ta, că’n casa mea nu am nici pâine, nici haină; nu voi fi mai-marele acestui popor!”
8. Căci Ierusalimul s’a pustiit şi Iudeea s’a prăbuşit, fiindcă limbile lor grăiesc nelegiuire în nesupunerea lor faţă de Domnul.
9. Iată că de-acum slava lor s’a prăbuşit şi ruşinea feţei lor le stă împotrivă şi păcatul lor, precum Sodoma, îl spun în gura mare şi nu-l ascund. Vai de sufletul lor! Că rău sfat şi-au îndreptat ei înşişi asupră-le, zicând:
10. „Haideţi să-l legăm pe cel drept, că-l purtăm în cârcă degeaba!” Şi astfel vor mânca din roada faptelor lor.
11. Vai celui nelegiuit!, că rele îi vor veni după faptele mâinilor lui.
12. Poporul Meu!, vameşii tăi te vămuiesc, hrăpăreţii au stăpânire asupră-ţi. Poporul Meu!, cei ce vă fericesc vă înstrăinează şi cărarea picioarelor voastre o strică.
13. Dar acum Domnul va sta la judecată şi la judecată-l va pune pe poporul Său.

Din Cartea Facerii (2, 4-19)

4. Aceasta-i cartea facerii cerului şi a pământului, de la facerea lor. În ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul,
5. pe pământ încă nu era nici un copăcel, şi nici o buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi încă nu era om ca să lucreze pământul;
6. ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
7. Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s’a făcut omul întru suflet viu.
8. Şi Domnul Dumnezeu a sădit un rai în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, precum şi pomul vieţii în mijlocul raiului şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10. Şi din Eden ieşea un râu care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
11. Numele unuia era Fison; acesta înconjoară toată ţara Havila, în care se află aur,
12. iar aurul din ţara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.
13. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjoară tot ţinutul Etiopiei.
14. Şi râul al treilea este Tigrul; acesta curge prin faţa Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
15. Şi Domnul Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l zidise şi l-a pus în rai ca să-l lucreze şi să-l păzească.
16. Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci,
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!”
18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui”.
19. Şi din pământ a mai zidit Domnul Dumnezeu toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam ca să vadă cum le va numi; şi oricum va numi Adam toată fiinţa vie, ea aşa se va numi.

Din Proverbele lui Solomon (3, 1-18)

1. Fiule, rânduielile mele nu le uita, iar inima ta să păzească spusele mele,
2. că lungime de zile şi ani de viaţă şi pace ţi se vor adăuga.
3. Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească; prinde-ţi-le de grumaz, scrie-ţi-le pe lespedea inimii şi vei afla har
4. şi vei gândi ceea ce e bun în faţa Domnului şi a oamenilor.
5. Nădăjduieşte cu toată inima în Dumnezeu, iar cu înţelepciunea ta nu te semeţi:
6. cunoaşte-o în toate purtările tale pentru ca ea să-ţi îndrepte calea.
7. Să nu fii înţelept de dragul ochilor tăi, ci teme-te de Dumnezeu şi fereşte-te de tot răul;
8. atunci va fi vindecare trupului tău şi odihnă oaselor tale.
9. Pe Domnul cinsteşte-L din ostenelile tale cele drepte şi adu-I prinos din cele ce-ţi sunt roade ale dreptăţii,
10. pentru ca astfel hambarele tale să se umple de grâu şi din teascurile tale să se reverse vinul.
11. Fiule, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră;
12. căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.
13. Fericit e omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa;
14. că mai bine e să negustoreşti cu ea decât cu vistierii de aur şi argint;
15. mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă.
16. În dreapta ei stau îndelunga’nzilire şi anii vieţii, în stânga ei stau bogăţia şi slava; din gura ei se rosteşte dreptatea, ea legea şi mila pe limbă le poartă.
17. Căile ei sunt căi bune şi toate cărările ei sunt în pace;
18. tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă, iar cei ce se reazemă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea temelie pe Domnul.

Din Evanghelia după Ioan (15, 1-7)

1. Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul.
2. Fiece mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi fiece mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă, pentru ca ea mai multă roadă să aducă.
3. Voi sunteţi de-acum curaţi prin cuvântul pe care vi l-am grăit.
4. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine.
5. Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
6. Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
7. Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Pilde 3, 34) . Să-ţi aduci aminte de aceste cuvinte mai ales când mergi la spovedanie. Trufia este lucrul care leagă cel mai strâns limba ca să nu spună sunt păcătos. Smereşte-te deci înaintea Domnului, nu te cruţa, nu te teme de faţa omului. Descoperă-ţi ruşinea ca să te speli; arată-ţi rănile ca să te curăţeşti; povesteşte toate nedreptăţile tale ca să te îndreptezi. Cu cât vei fi mai lipsit de milă faţă de tine însuţi, cu atât mai milostiv va fi faţă de tine Domnul şi vei pleca plin de dulcele simţământ că eşti miluit. Acesta este harul Domnului nostru Iisus Hristos, dat de El celor ce se smeresc prin mărturisirea nefăţarnică a păcatelor pe care le au.